Dossius Vaselinus

Salutare cititorilor

John Ryland Deansgate Manchester

Acum o saptamana aproape doua a aterizat Dan dupa batalia cu nemtii pentru ca pana sa ajungi in Anglia treci prin Germania. Daca in general suntem obosinuiti cu imaginea poporului german, as in organizare, cel putin la capitolul aeroporturi au inceput sa cam dea rateuri. Deja nu mai este suficienta o ora si ceva pentru a schimba avionul, recomandarea ar fi cam o ora jumatate minim. Asta pentru ca :pana "parcheaza" avionul, pana vine autobuzul sa te ia, pana faci turul exterior al aeroportului ca sa ajungi in cladire, deja este mancata o jumatate de ora din program. Astfel a ajuns Dan in aeroportul din Munchen putand cu stupoare sa admire un vehicul blindat cu mitraliere (si nu de show pentru ca pustile erau acoperite cu huse) pe langa pistele de aterizare. Stau si ma intreb daca nemtii au devenit cumva mai paranoici decat americanii.

Deoarece  nemtii l-au pus sa mai treaca o daca prin securitate, Dan a ajuns la poarta cu cureaua in mana si a reusit sa prinda avionul catre Manchester. Personal nu am reusit sa inteleg logica unui nou filtru de securitate in aeroport dupa ce ca te-ai dat jos dintr-un avion caci se presupune ca ai trecut deja printr-o poarta de securitate. Eu am ajuns la aeroport cu o ora inainte, nu din intentie, ci din cauza ca autobuzul a facut o jumatate de ora pana acolo, desi trebuia sa faca in jur de o ora si ceva.  L-am luat de Dan de la aeroportul din Manchester si ne-am plimbat cu autobuzul pana la camin.

Padure Ilam

Sambata am decis sa iesim in oras ca tot turistul "sa ne distram". Asadar am ales locatia de maxima atractie si anume: Gay Village. Pe harta turistica este marcat ca o zona cu roz aflata in mijlocul orasului pe langa chei. Zona de altfel era foarte draguta, dar flancata de multe cluburi pentru homosexuali. Am intrat pe aleea principala si ne-a marcat peisajul uman. Tind sa zic ca fanii X-men, Mutant X si  eventua filmele cu zombie se vor simti foarte atrasi de personajele care se perinda pe aceste strazi. Locatia este una dintre cele mai populare din tot orasul, strazile fiind pline inca de pe la orele sapte seara. Eu am avut si minunata idee de a manca ceva, asa cam intrat intr-o shaormerie plasata in Gay Village. Am avut impresia ca am comandat shaorma, dar ce am primit nu stiu. Carnea era formata dintr-o pasta verzuie intarita la un moment dat si prajita. Macar cartofii erau buni, asa cam ocolit orice urma de carne si am mancat cartofi cu salta si sos de usturoi. A fost cea mai orobila mancare pe care am putut s-o gust de cand am venti in Manchester. Dupa ce ne-am ametit la propriu cu peisajul uman oferit de aceasta locatie, am plecat sa ne plimbam prin zona cu magazine.

Biserica Sf. Berthram

Aici cafenelele si locatiile faine se inchideau, deoarece era deja opt jumatate seara, si se deschideau cluburile pentru pitiponcareala de tip britanic. Pentru a zece-a mia oara am putut vedea britanice imbracate cat mai penibil posibil cu suncile revarsate prin costumatiile de strip-tease pe care le purtau. Dar cireasa de pe tort o formau diferite babe (femei cu varsta onorabila) cu parul vopsit roz, rosu, cu fusta mini si tocuri inalte, avand doi metri in diametru. Am ajuns la concluzia ca zona noastra, Curry Mile,  nu numai ca este cu mult mai interesanta, dar este in general populata de oameni normali. Astfel am decis sa data viitoare o sa iesim la o naghilea din apropiere.

Duminica, am trecut ca deobicei pe la biserica. De aici, un domn pe nume Paul ne-a oferit sa ne plimbe un pic prin zonele mai naturale a orasului Manchester si anume Macclesfield Farm si cateva dealuri din apropiere. Asadar am putut pentru prima daca de cand ma aflu in orasul asta ceva cu adevarat natural. Ne-am plimbat mai toata dupa-masa, fara sa fi mancat mare lucru in ziua respectiva si am ajuns la camin franti de oboseala.

Random Priest

Am fost in alta zi intr-o zona cu adevarat mai interesanta a Manchesterului si anume Castlefield. Aici sunt cateva baruri in care iti poti lua si o ciocolata calda, daca au. Ei o au pe lista, dar nu se stie daca o pot si servi. Am cmandat frumos cate o ciocolata calda la unul dintre barurile aflate pe aceasta parte a cheiului, si dupa ce am asteptat ceva timp a venit chelnerita sictirita si ne-a zis ca nu mai au si daca dorim altceva. Atunci am cerut sa ne aduca ceva latte-uri. Astfel am stat si am asteptat vreo 15 minute dupa care s-au decis ca ar fi dragut sa ne aduca comanda cu acelasi sctir. Tipa nu era est-europeana si nici asiatica. Prin partea aceasta de glob, oamenii nu stiu ce e o cafea, asa ca latte-ul respectiv era mai slab decat ceea ce beau la automatele noastre din facultate.

Sambata, dupa cum planificasem cu cateva saptamani inainte de a veni Dan, am fost la Ilam intr-un pelerinaj catre mormantul sfantului Bertram, ascet din sec VIII. Ne-a luat diaconul cu masina de la biserica pe la opt si ceva dimineata, deci noi a trebuit sa ne trezim pe la sase si ceva. Illam arata superb este Anglia pe care o stii din carti. Este un sat cu o biserica destul de veche, sec XVII din cate am inteles, folosita de anglicani. Preotii ortodocsi au imprumutat-o pentru liturghia cu ocazia sarbatorii Schimbarea la Fata. Au venit si vreo trei popi romani, inclusiv parintele Dan din Nottingham cu care m-am intalnit cand am fost in vizita la Mihaela. Am ramas destul de surprinsa ca la acest eveniment, cunosteam aproape jumatate din participanti, asta deoarece au venit si foarte multi romani, cei din Nottingham, cei din Leeds si cei pe care oricum ii conosteam de la St. Aidan's din Manchester. Mi se pare in continuare destul de interesant cum si acum in sec XXI biserica poate forma comunitati destul de stranse.

Blake Project 2011 (foto: Gwen Jones)

Locul este super fain si merita oricand vizitat, pacat ca se ajunge foarte greu prin astfel de zone, totul necesitand planificari atente cu ceva timp inainte. Slujba a fost foarte interesanta, am putut vedea petnru prima data in viata cum se tine o liturghie cu mai multi preoti, de diferite nationalitati. Nu credeam ca e posibil sa bagi atatia preoti intr-un altar. Ne-am plimbat prin paduricea din apropiere care era super amenajata. Cred ca si un orb putea sa strabata "poteca" aceea pavata. In rest am putut adimira pentru prima data in multi ani randunele. In general nu prea le-am mai vazut de vreo opt-noua ani in coace. Ne-am intors pe seara in Mancehster si Siluana a stat la noi. Duminica ar fi trebuit sa mergem la o mica plimbare cu bicicletele, dar din cauza vremii si a faptului ca eram franti si nu mai aveam mancare, am renuntat.

Astfel am petrecut ultimele doua saptamani. Acum va trebui sa ma axez bine pe dizertatie. Am cam terminat si cu proiectul William Blake. In ultima faza a proiectului, a trebuit sa ma uit atent la gravuri si sa imi dau seama de ce tip sunt. Astfel, la un moment dat din oboseala, am inceput sa ma filmez facand asta. Felicitari celor care au rabdarea sa se uite la toata filmarea.

Toate cele bune, Vrabiuta.

PS- Dossius Vaselinus - se presupune ca a fost generalul roman care a cucerit locatia Gay Village
PSS-Titlu sugerat de Dan.

Anul acesta vara a picat intr-o vineri

Salutare cititorilor

O gara

Am decis ca poate ar trebui sa scriu ceva mai des pe aici, doar ca sa stiti ca nu am murit. Dupa saptamana in care am facut coliva, am plecat in vizita in Wigan la familia cu care am ramas in Frankfurt peste noapte. Oraselul pare a semna cu suburbiile de pe langa orasele mari, aceleasi case de caramida rosie si acelasi tip de arhitectura victoriana. Am stat cu familia aceasta la pranz si am mancat pui cu legume la cuptor, reteta pe care am reusit apoi s-o reproduc. Cat am stat in sufragerie, televizorul era aprins si dat pe un post BBC pentru copii.Ce mi-a atras atentia a fost o emisiune cu un vanzator intr-o cafenea. Vanzatorul era homosexual si se comporta ca atare, adica fastacit si toate cele. Bine totusi ca nu era imbracat in transexual. Se pare ca astfel ii invata de mici, poate - poate cineva il ia drept model.

Am plecat din Wigan marti seara si m-am intors in Manchester. Trimisesem cu o saptamana inainte mail-uri profesoarei mele de arta islamica si coordonatorului meu pentru a programa niste intalniri. Cam asa e pe aici, daca ii prinzi cumva pe hol pe profesorii tai, sa nu cumva sa incerci sa discuti ceva ca ii deranjezi. Astfel, am programat intalnirea cu Dna Loosley. Coordonatorul meu nu mi-a raspuns, motiv pentru care i-am trimis luni mail-uri de pe adrese diferite, adica cu o zi inainte de a pleca la Wigan. Nu stiu de ce, dar ma asteptam ca pana marti seara sa gasesc raspunsul, dar am zis sa mai astept.

M-am intalnit joi cu Dna Loosley, si pentru ca profesorul meu coordonator inca nu imi raspunsese, am intrebat-o daca s-a intampla ceva cu dumnealui. Ea i-a trimis un mail si in cele din urma s-a gandit sa-mi scrie si a stabilit o intalnire. M-am dus, in cele din urma dupa vreo doua saptamani de asteptat. Primul lucru pe care mi l-a zis in momentul in care am intrat pe usa la intalnirea programata a fost ca el n-a primit nici un mail si ca poate am gresit eu ceva, ca el n-a gasit nimic. Acum, eu nu ma pricep foarte bine la tehnica, retele, internet, dar nici una dintre adresele folosite nu m-a atentionat ca mail-ul nu a fost trimis, iar dumnealui a reusit sa-mi trimita mail pe toate adresele, de pe adresa pe care eu trimisesem in van.

Coliva

La intalnire mi-a reprosat ca sunt in urma si mi-a zis sa scriu cateva mii de cuvinte pana saptamana viitoare pentru ca el e foarte ocupat si nu are cand sa ma mai vada. Acum nu ca sunt carcotasa, dar daca profesorii universitari sunt asa, la ce sa te mai astepti de la muncitorul de rand?

Trecand peste acest episod, acum cateva zile, pe 8, m-am intalnit cu o doamna care lucreaza in cladirea istorica a bibliotecii noastre, adica in Deansgate, unde se afla si cel mai vechi manuscris biblic datand sec II e.n. Aici se afla foarte multe manuscrise si carti vechi tiparite chiar de Gutenberg, inventatorul tiparului. Am avut ocazia de a vedea o biblie tiparita de acesta, carte decorata cu litere cu miniaturi. Am vazut si celebrul  portret al lui Shakespeare dintr-unul dintre volumele sale publicate in sec XVII. Eu si cu inca o colega canadiana o sa facem practica si ne vom ocupa cumva de clasificarea manuscriselor si printurilor facute de William Blake pe care le au in aceasta biblioteca. O sa existe si niste seminarii de formare cu diversi specialisti.

Pentru a trece la lucruri mai vesele, sa incep prin a explica titlul: a fost vara!!!! ieeeei!!! Am prins ziua de vara din Marea Britanie pe anul acesta intr-o vineri. (a se citi bancul: Un italian si un britanic, britanicul povesteste: In vara anului respectiv....
Italianul in intrerupe: care vara? voi cand aveti vara ca mereu e frig si ploua?!?!??
Britanicul: Pai in anul respectiv a picat intr-o miercuri...)

Astfel, in ziua de vineri (3 iunie) am avut si eu ocazia de a purta pentru prima data de cand am ajuns aici tricou. Era canicula, aproximativ 23 de grade celsius, britanicii nu mai puteau. Asadar m-am bucurat de vara si am plecat sa hranesc gastele din Plattfield Park, pasari care sunt asa de neinvatate cu taiatul si mancatul ca le poti lua in brate. Desigur, spre deosebire de ale noastre care scot cuvinte articulate, astea de aici sasaie intr-un mod sinistru.

Siluana la Lectie

Cam asa mi-am petrecut saptamana trecuta, iar saptamana aceasta voi incerca (cat mai am ceva timp) sa scriu cele cateva mii de cuvinte pe care mi le cere coordonatorul ca e ultima noastra discutie. Desi se mai fac coordonari electronice pe timpul verii, profesorul meu a refuzat categoric asa ceva pentru ca este ocupat (adica nu vrea si nu-l intereseaza). De chinuit pentru aceasta dizertatie, nu cred ca are rost, pentru ca atitudinea profesorului imi spune multe, oricum n-o sa trec mult peste 50% (maximum fiind deo 80%).

Siluana a plecat in Leeds sa munceasca, asa ca n-o mai invat limba romana, decat ocazional cand o sa mai treaca prin Mancehster. In rest, o sa ma duc la Londra la un moment dat pentru ca m-a invitat la familia ei care sta in apropiere. Intre timp, o s-o astept sa vina in Romania.

Vremea a revenit la normal, asa ca port dinou geaca, maneci lungi, basca si umbrela dupa mine, iar mai in josul paginii am atasat o mica filmare facuta de la geamul meu azi cand poua cu grindina.

Toate cele bune, Vrabiuta.

PS-imi cer scuze ca este cam mare debandada in ordinea intamplarilor.

Biserica, petrecere, club si biblioteca

Salutare cititorilor

Poate ca ve intrebari ce legatura au cuvintele din titlu. Eh....ele au o legatura foarte stransa si povestea lor incepe cu vre-o saptamana si ceva in urma. De cand m-am intors in Manchester, tot ceea ce am facut a fost sa ma ocup de eseuri, asa ca timp de o saptamana si ceva am stat de dimineata pana seara sa scriu, sa recitesc, sa aranjeze informatiile. Nu ieseam din casa decat pentru paine si mancare. E bine ca imi revenisem din raceala capatata la venire asa ca am putut sa functionez in parametrii normali. In timpul acestei perioade ocazional ma gandeam la sistemul de biblioteca. Pe aici mai orice carte este imprumutabila pe o perioada de o luna. Exista sectie de high-demand din care poti imprumuta carti si pentru trei ore. Daca depasesti perioada de imprumut, esti amendat cu 50 pence pe ora. Cartile aflate intr-o astfel de sectie sunt cautate de foarte multi studenti, deoarece profesorii le cer la curs. Cartile care se afla la imprumut normal, le poti lua pentru o luna, si poti printr-un singur click pe internet sa reinoiesti imprumutul. Depasirea imprumutului te amendeaza cu 20 pence pe zi. Drept rezultat, unii studenti iau cate o carte si o tin pana la un an deoarece tot ce trebuie sa faca atunci cand trebuie s-o dai inapoi, este sa intri pe contul tau si sa dai "renew".

Withorth Park

Asta este sistemul pe scurt. Are bube, caci fara sa vreau am reusit sa fur doua carti din biblioteca. M-am intors din "vacanta" si m-am dus la biblioteca ca sa returnez cateva volume. Dupa ce le-am returnat, am verificat al camin, intrand pe contul meu, daca au fost scoase de pe lista. Mereu verific pentru ca nu se stie. M-am uitat si am vazut ca una dintre cartile pe care le aveam la imprumut (in consecinta si in camera) disparuse subit din lsita mea de imprumuturi. M-am uitat pe catalog si am vazut ca zice ca exista doua copii ale cartii respective pe raft. Am luat cota, si peste cateva zile am zis sa verific cate copii exista defapt pe raftul respectiv. Nu mica mi-a fost surpriza sa vad ca defapt exista doar o carte. Am stat si am rumegat un pic situatia si am ajuns la urmatoarele concluzii. Am luat cartea din biblioteca, altcineva a mai luat o copie. Acel cineva a returnat copia. Amandoua aveau acelasi cod de bare, deci sistemul a scos cartea de pe lista celui care trebuia s-o aduca mai devreme adica a taiat-o de pe lista mea. Cel care a returnat cartea, vazand ca nu a fost scoasa de pe lista lui, s-a dus la ghiseu cu chitanta si le-a aratat ca a returnat cartea. Astfel...a disparut un exemplar la mine in camera.

Asta nu e singura carte pe care am reusti s-o fur. In alta zi, in timp ce eram in febra scrisului, a trebuit sa plec pana la bibliteca sa mai iau niste carti. Una se afla la high-demand si alta la rafturi normale. M-am dus la cea de la rafturile normale, am luat-o apoi m-am dus la high-demand si am luat-o pe a doua. Cartile de la sectia speciala, au un sistem propriu de imprumut pe care l-am folosit, dar cele normale se imprumuta altfel. Am trecut cartea de la high demand prin sistem si am iesit din biblioteca. La camin, mi-am adus aminte ca am uitat sa trec cartea cealalta prin sistem si ca scannerele de la iesire nu m-au atentionat cu nimic. Astfel, o a doua carte a disparut la mine in camera. E bine ca o cunosc pe adjuncta bibliotecii caci cu prima ocazie o sa ma duc la ea cu ambele carti. Partea interesanta cu cea de-a doua carte e ca defapt, conform cotei pe care o are, ea nu exista in biblioteca. Probabil de aceea scannere-le nu au zis nimic.

Balci Plattfield Park

Marti pe 17 mai am predat eseurile si am avut o zi foarte interesanta. De dimineata am stat si am facut ultimele editari ale eseurilor. Am printat si am inmanat (ca aici nu se poate altfel) doua copii ale h'operelor. Am avut in cele din urma timp sa imi iau ceva calumea de mancare pentru ca de o saptamana tot stateam pe semi-preparate. Am dormit un pic pe la pranz si apoi am plecat la biserica de aici, la seminarul teologic care se tine in fiecare marti. Am mai stat cu cei de acolo si m-am intors in apartament, unde era petrecere. Fosese stabilita in prealabil pentru ca unul dintre colegii mei de aprtament, Krish a implinit 20 de ani, multi ani inainte. Astfel am stat la petrecere pana ne-am plictisit deoarece nu dansa nimeni. Ma intreb de ce se mai pune muzica daca nu se danseaza ca nu era muzica de-aia "de ascultate". Asa, eu si cu colegele ne-am decis sa mergem intr-un club si am nimerit la "Deaf Institute" (adica institutul surzilor sau de surzire). Am platit intrarea cinci lire, cam mult dupa parerea mea, si am stat vreo ora si ceva pana au inceput sa ma doara urechile datorita decibelilor din incapere. Am plecat singura de la club pentru ca cei cu care mersesem au mai ramas. Nu m-am dus inapoi in apartament deoarece stiam ca e inca petrecere asa ca am decis sa merg la biblioteca. Astfel la ora unu si ceva noaptea ma aflam in John Raynolds. Biblitoeca este deschisa non-stop in timpul sesiunii datorita sistemului cu cartele. M-am dus la etajul patru unde stiam ca exista canapele si am avut norocul sa gasesc una goala pe care am stat si am tras un pui de somn. M-am dus apoi pe la high-demand in cautare de un loc mai linistit de a dormi, dar nu am gasit canapea, in schimb am iesit de acolo cu Robinson Crusoe. Pe la doua si ceva am coborat la cantina bibliotecii unde mi-am luat un capuccino latte de la automat. Astfel am ajuns la concluzia ca automatele de la noi sunt mult mai generoase. Nu am cuvinte sa descriu cat de slaba si cat de apoasa era bautra.

Balci Plattfield Park

Deci iata-ma pe la doua jumate - trei noaptea, in biblioteca cititnd Robinson Crusoe si band apa cu miros (ca de gust nu se pune problema) de capuccino dupa ce fusesem la biserica, la petrecere si in club. M-am mai invartit prin biblioteca si apoi m-am decis ca ar fi cazul sa ma intorc la camin. Am venit, usa era incuiata dar nu si inchisa. Nu mai era nimeni, si era liniste. Se facuse deja vreo patru si ceva. Am facut un dus si a aparut si Krish un pic ametit. Mi-a zis o poveste despre o spanioloaica bisexuala de origina franceza pe care n-am inteles-o de loc pentru ca nu era foarte coerent. Camera de zi era in ultimul hal, sticle peste tot, cineva imi mancase o banana si jumatate din paine iar podeaua era lipicioasa. Krish mi-a zis ca nu-i vine sa creada ca e patru jumatate si sta de vorba cu mine dintre toti locatarii casei. De la el am aflat ca pe la unu si ceva (adica atunci cand am iesit si eu din club) au plecat cu totii din apartament cica pentru a merge intr-un club dar ca nu au ajuns ci ca s-au plimbat prin Manchester pana cand s-a intors. M-am culcat si eu pe la cinci jumatate in noaptea respectiva. Am dormit in jur de cinci ore pana cand m-am apucat cu Alexandra (grecoica) sa facem curatenie in camera comuna. A doua zi am mai stat de vorba cu colegii. Le-am povestit ce am facut eu spre oripilarea colegei mele musulmance are a izbucnit: Te-ai intors singura de la biblioteca la ora patru dimineata? Eu si la ora sapte eram speriata pentru ca daca e lumina nu inseamna ca e si in siguranta....Cateodata ma intreb daca oamenii nu se satura sa tot traiasca in frica. Oricum, succesiunea de evenimente de pe 17 mai a fost una cel putin inadita. A fost bine ca am putut dupa atata stres sa ma mai destind si eu un pic. Acum urmeaza sa scriu disertatia si anul o sa se termine.

In rest, aceasta postare a fost inceputa de mai demult, dar din cauza ca a murit matusa mea n-am mai continuat-o pana acum. Dumnezeu s-o ierte!

Cu bine, Vrabiuta.

Comunitate de romani si intamplari

Salutare tuturor.

Rasarit decolare 17 decembrie 2010

Aceasta va fi probabil ultima postare inainte de "vacanta" de Paste. Lucrurile se desfasoara destul de monoton pe aici, m-am apucat de ceva eseuri si cam atat. Intalnirea cu profesorii mei pentru a discuta despre eseuri a fost interesanta, cel putin cea cu dl. Trodd (profesorul meu la cursul de William Blake). Vin frumos in orele dumnealui de program cu publicul si intru in birou si ma intampina cu: make it quick, I am waiting for somebody. N-am zis nimic, defapt am ignorat informatia si m-am apucat sa-i povestesc ce doresc sa fac pentru eseu si mi-a dat niste autori pe care ar trebui sa-i citesc. Nu mica mi-a fost surprinderea sa imi dau seama la plecare ca defapt nu venea nimeni. Oricum, din cate am mai vorbit cu colegii mei, la mine a fost faina situatia, chiar am scos doua trei propozitii pe gura. O colega cica s-a vazut cu profesorul, el a vorbit vreo zece minute in continuu si pe urma a dat-o afara.

Intre timp, am mai gasit lucruri cel putin "interesante" pe internet (defapt articolul a aparut in ziarul tiparit si eu l-am cautat pe internet), cum ar fi acest articol, care zice ca drepturile homosexualilor ar trebui sa fie mai importante decat drepturile crestinilor (in the case of fostering arrangements at least, the right of homosexuals to equality “should take precedence” over the right of Christians to manifest their beliefs and moral values.) In rest va las pe voi sa va uitati si sa cititi si sa judecati. In timp ce il citeam, ma intrebam cand va ajunge vestul sa fie cu adevarat tolerant? ca daca nu persecuta una, atunci persecuta alta....Probabil in curand vom ajunge ca pe vremea romanilor sa ne ascundem in pesteri daca o tin tot asa. Mi-am amintit de un alt articol scris de Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. Am adaugat blog-ul lui in lista din dreapta acestei pagini, recomand sa cititi macare cateva randuri din ce scrie.

Mihaela in Galeria de Arta din Manchester

Oricum, lasand scenariile apocaliptice demne de un film regizat de Steven Spielberg sa revin la situatia mea de aici. A venit in vizita in Manchester ambasadorul Romaniei in Anglia, dl. Jinga. M-am dus doar din cauza ca a venit Mihaela tocmai din Nottingham pana in Manchester pentru eveniment, asa ca eu am fost acolo ca sa ma vad cu ea. A avut loc o mica discutie cu studentii romani din Manchester, apoi a avut loc cica o dezbatere pe tema Romania si U.E. la care au fost prezenti si britanici. Zic ca cica a fost dezbatere, pentru ca in principiu ca si romani avem impresia ca vesticii fac prezentari super dinamice, super interactive, vorbesc si dezbat pe teme porfunde de te pierzi in neant.....nu-i deloc asa. Pe aici, n-am vazut un britanic care sa nu prezinte citind de pe foi chiar daca e profesor universitar si cand zic citit, ma refer la citit cuvant cu cuvant nu doar cateva idei notate pe o foaie. Dezbaterea asta care a fost organizata de unul dintr cele mai prestigioase cluburi de dezbatere din U.K. a fost un fleosc fleosc, totul rezumandu-se la intrebari adresate domnului Jinga. Desigur, de cand sunt aici am vazut o persoana care nu a prezentat ceva citind de pe o foaie si aceasta a fost domnul Jinga.

Ziua respectiva de luni (cu vizita ambasadorului) a fost foarte faina pentru mine, pentru ca am apucat sa mai stau de vorba cu cativa romani (adica cu oamenii veniti din Nottingham). M-au intrebat cum e cu comunitatea de romani din Manchester si le-am zis ca: da, exista multi romani in Manchester dar nu sunt o comunitate. Locul in care aceasta s-ar fi putut forma cel mai bine ar fi fost biserica, dar acum cativa ani, o adunatura de romani s-au decis ca ar fi fain sa aduca un preot roman si sa faca o biserica. Nimic rau in asta, numai ca s-au decis sa faca biserica aceasta in apropiere de Leeds, adica la vreo 45 de minute inafara Manchesterului. Ca si student, nu-mi este la indemana sa strabat acest drum in fiecare duminica, astfel eu rezumandu-ma la a vizita biserica ortodoxa engleza care se afla la vre-o ora de mers cu autobuzul de mine. Eu le-am mai amintit studentilor romani cu care ma mai intalnesc pe aici de existenta aceasta biserica, dar invitabila intrebare era: si vin si romani seniori (adica romani care stau in UK de vreo 3-5 ani cel putin) pe la biserica? Eu la ziceam: pai aia se duc in Leeds. Si astfel, o comunitate de romani in Manchester nu prea se formeaza. Studentii ar avea nevoie de indrumare din partea seniorilor de aici, dar daca ei nu prea apar in Mancehster nu ai cum sa-i intalnesti. Am incercat sa le zic seniorilor ca e un pic contraproductiva chestia cu alt oras, dar nu prea ai cu cine vorbi. Astfel le-am explicat celor din Nottingham ca se intampla de nu exista o comunitate ca la ei.

Withworth Art Gallery

Intre timp, am mai invatat-o pe Silouana ceva romana. De data viitoare cred ca o sa trebuiasca sa trec la conjugarea verbelor la timpul prezent, sugestii? Momentan trebuie sa memoreze verbele "a fi" si "a avea" la prezent, cateva numerale si cateva propozitii conversationale. Am invatat-o pronumele de politete, si vreau sa zic ca a ramas absolut blocata cand i-am zis ca acesta este: dumneavoastra. Concluzia a fost: e la fel de complicat si lung ca Dumnezeu....prea multe litere si silabe. Intre timp, dupa ce am mai stat de vorba cu unul dintre baietii de la biserica (Alex) pe care il admiram ca e un englez cult, care stie limbi straine si e interesat de istorie si arta, am aflat ca defapt e pe jumatate iranian, ca tatal lui de acolo vine.....si eu care aveam oarecare speranta pentru acest popor al lor care momentan nu are o identitate ci doar consumerism.

O intamplare cel putin amuzanta a fost aceea ca am primit un e-mail ca mi s-a schimbat zborul catre Romania pe 7 aprilie. A trebuit sa sun agentia prin care imi iau bilete, si mi-au zis ca s-a mutat unul din zboruri si ca as putea pleca la 6:50 dimineata cu ajuns la 10:30 seara in Bucuresti cu schimbare in Munchen; la asta eu le-am zis: pai nu tin neaparat sa schimb in Munchen, nu exista si alte solutii? Astfel mi-au dat un zbor la 8:50 dimineata cu schimbare in Frankfurt si cu ajungere in Bucuresti la 5:30, ora deja mai rezonabila.

Cam atat pentru saptamana aceasta.
Toate cele bune, Vrabiuta.

Termeni limita...detalii de sistem

Salutare tuturor

Leeds - arcada victoriana.

A trecut foarte mult timp de cand n-am mai scris pe blog. Trebuie sa marturisesc ca ultima luna din primul semestru a fost foarte agitata. A trebuit sa termin cu cititul pentru cursuri, sa ma apuc de eseuri, etc. Pe 16 decembrie, cu o zi inainte de a pleca in Bucuresti, am fost in Leeds pentru o conferinta in care vorbea si una dintre profesoarele mele, Carol Mavor. Am vizitat apoi orasul cu Marjorie, o colega de la master-ul de istoria artei in varsta de 60 de ani, si am fost prin ceea ce s-ar putea caracteriza ca primul mall. Adica am fost intr-o zona comerciala (nu de alimente de zi cu zi ci de lucruri mai alfel) construita undeva in sec XIX.

Marjorie in Leeds

Asadar, am plecat din Manchester pe 17 decembrie si am ajuns in Bucuresti in aceeasi zi cu 20 de minute intarziere si fara bagaj, dar a fost perfect. Nu stiu daca am mai mentionat, dar pe aici gasisem doi colegi de la istorie. Ei si-au luat bilet in aceeasi zi prin Frankfurt si trebuiau sa ajunga cu vreo trei ore inaintea mea si au ajung cu vreo patru zile in urma, sper sa ma intalnesc in curand cu ei ca sa iau povestea exacta. In ziua in care am zburat, vreo jumatate din aeroporturile din germania erau inchise, norocul meu chior a fost ca Duseldorf nu era inchis. Ei isi luasera prin Frankfurt iar in ziua plecarii, vreo doua zboruri din Manchester au fost anulate si din cate am inteles, au stat zece ore la coada si si-au schiimbat biletul ca sa zboare a 2-a zi prin Londra. Alegerea a fost una proasta, caci si zborul respectiv a fost anulat, asa ca iar au mers la aeroport. Nu stiu care a fost ultima schimbare, dar stiu ca a fost pentru luni.

Fresher's week poster sale Manchester

Astfel am ajuns in Romania si am stat o luna in "vacanta". Pun ghilimele pentru ca vacanta occidentala este mai mult pe hartie. Cineva acolo sus in facultatea noastra a pus termenul limita de predare a eseurilor imediat la iesirea din vacanta, adica atunci cand incepe perioada de examinare. Aici in Manchester si presupun ca si prin alte universitati din Anglia, nu stabileste profesorul cand vrea eseurile ci un mare atotcunoscator si atotputernic de sus. Astfel, profesorii nostri au primit eseurile exact la inceputul sesiunii si, nu ca as fi carcotasa, dar sunt convinsa ca au stat cu ele pe masa pana s-a terminat sesiunea, nu de alta, dar ei nu sunt obligati sa ne dea notele mai devreme de 4 martie. Ceea ce e un pic mult...de pe 18 ianuarie pana pe 4 martie.

Targ de Craciun Manchester

O alta problema la mine cu termenii astia limita, este acela pentru a depunde planul de licenta si anume 14 februarie. In conditiile in care vii dintr-o alta tara e cam greu ca pana in semestrul doi sa-ti cunosti profesorii...eu de pilda stiam trei. Astfel, am inceput sa le trimit mail-uri celor potriviti cu ceea ce vroiam sa fac la dizeratie si a raspuns unul, asa ca ma voi ocupa de Teologia in picturile lui William Blake (Ilustratie la cartea lui Iov). Din cate am inteles....ceea ce predau acum pe 15 februarie, este putin transformabil. Am incercat sa le atrag atentia nu e prea ok situatia in intalnirile cu student representatives, dar nu stiu cat a rezonat ceva.

Witworth Park Manchester intr-o duminica dimineata

Oricum, in saptamanile mele de vacanta autentica am fost pana in Nottingham la una dintre colegele mele de facultate. Am stat trei zile si am avut ocazia de a intalni mai multi romani acolo decat intalnesc in Manchester. Comunitatea este si mai mica si este unita de faptul ca exista o biserica ortodoxa romana. Oraselul e dragut si frumos, are parcuri mari, nu are la fel de multe muzee ca Manchester dar are arhitectura mai frumoasa. E ca orice orasel mai mic, un fel de Pitesti in comparatie cu Bucuresti. M-am intors duminica seara (30.01.2011) in Manchester, si luni m-am decis sa fac o mamaliga. Cu ocazia asta mi-am dat seama de ce invartitul mamaligii este trecuta ca un mestesug necesar fetei la maritat.....pentru ca e greu. Mi-a iesit cam cu gogoloaie asa ca l-am sunat pe tata pentru indicatii.

Withworth park Manchester dupa ninsoare

In rest, azi (2.02.2011) am avut si eu primele cursuri si se pare ca si acest semestru se anunta plin. In primul rand, in primele doua saptamani trebuie sa fac research outline, dar mai intai, trebuie sa aflu exact ce este acesta. Apoi la cursul de William Blake voi avea alte trei tone de material de citit saptamanal. La celalalt curs la care m-am inscris, si anume: Umayad Architecture, Castels in the Desert suntem 3 studenti, asa ca se anunta interesant. Profesoara se stresa azi ca dadea prea multe informatii, la care eu i-am zis sa stea linitita ca sunt obisnuita cu chestii foarte dure in privinta volumului de informatie pe care il poti primit in doua ore. Colegii mei de facultate stiu despre ce vorbesc.

Un pranz

Cu sistemul englezesc de acordare a permiselor de munca se intampla chestii dubioase. Pentru ca cica au avut mai multi aplicanti decat deobicei au schimbat destul de brusc procedura de acordare care dura o luna, si au facut-o sa dureze sase luni. Acest fapt a adus mari probleme Mihaelei (colega mea din Nottingham) dar daca va dori, o s-o las pe ea sa povesteasca. Un mare avantaj il am datorita faptului ca ma aflu in student representatives, si anume acela ca mai aflii cate ceva. Tin minte ca in zilele alea libere am fost la in intalnire destul de apocaliptica cu toti profesorii din departamentul de istoria artei. Discutiile implicau faptul ca se mareste taxa de la 3500£ la vreo 9000 si ceva, si ca trebuie sa faca ceva ca sa aiba studenti si anume sa mai reduca standardul de admitere....O alta problema care s-a pus a fost supravietuirea departamentului in sine, pentru ca universitatea se cam gandeste sa renunte...si solutia ar fi, unirea cu alt departament eventual istoria sau arheologia.

In rest, ma aflu iar in Manchester la datorie si trebuie sa fac rost de textele saptamanale pentru citit. Sper ca poate o sa reusesc sa mai scriu pe acest blog si sa nu-l mai las asa de gol. Mi-am luat biletele de intoarcere in de paste in tara.

Colega de Fresher's Week lucrand pentru Iluminaughty

Nota: toate pozele sunt facute pe film, le-am developat in Romania cand am venit de Craciun ca aici nu-mi permit asa ceva...+ ca am printat tot in tara multe poze si mi-am facut un album de familie pe care l-am luat cu mine.





Toate cele bune, Vrabiuta Migratoare.

O oarecare rutina

Salutare dinou

York 2008 (25 grade celsius)

A trecut deja o luna de cand ma aflu aici si poate ar fi bine sa scriu si despre cateva detalii "tehnice". Am reusit sa-mi fac o oarecare rutina. Cele trei cursuri le am joi si tot joi mai trec si pe la thai chi. Deci este o zi cat se poate de plina. Ati putea zice apoi ca da....dar am o gramada de timp liber, neah!! Cam in fiecare saptamana am in jur de 300 de pagini de citit. Pentru saptamana viitoare intr-un mod mai exceptional o sa am 600. Intre timp se mai aduga faptul ca trebuie sa-mi mai gatesc din cand in cand, nu de alta, dar nu te atingi de preturile din localuri. O shaorma mica (intr-un sandwici) te costa in principiu 3£. Camera mai trebuie si ea curatata din cand in cand, ca mai intra praf. Nu ma intrebati pe unde intra intr-o tara cu atatea precipitatii.

Intre timp m-am mai intalnit cu niste colegi de la istorie care invata la Universitatea din Manchester si i-am invitat pe la mine. Am incercat sa fac o placinta care a iesit prajitura ca am pus prea mult zahar, dar nu s-au plans....probabil au fost draguti.

MOSI 2008

Zilele sunt mai mereu pline, pentru ca daca nu rezolv vreo problema cu banca sau cu datele date de universitate, stau si citesc in prostie. Zic in prostie, ca recent am citit doua carti fara sa am vre-un habar despre ce citeam. Se pare ca anul asta n-o sa am timp sa citesc altceva inafara de lucrurile pentru facultate. Oricum e bun cursul despre istoria religiilor, pentru ca este destul de concret spre deosebire de celalalt care se numeste: Issues in art historical practice, al carui subiect n-am reusit sa-l inteleg. Mai mult ma sperie ideea ca o sa trebuiasca sa scriu un eseu de 6000 de cuvinte despre ....ceva.

Profesorii sunt cam de toate tipurile, profesoara care ne preda metodologie, e americanca si e foarte generoasa La istoria religiilor, profesoara este foarte nemtioaica si te ajuta doar din cauza ca e obligata de reguli, sau cam asa mi-a dat impresia. Inainte de a-mi lua biletul pentru Craciun catre Romania, i-am trimis un e-mail pentru a afla cand e data limita pentru predarea eseului si nu stiu cum am facut, dar a reusit sa nu-mi dea nici o informatie asa ca m-am dus la celalalt profesor in orele de vizita (office hours - sa nu credeti ca e in spital) si l-am intrebat, si a aparut nemtioaica spunandu-mi ca mi-a raspuns pe mail. Am reusit intr-un final sa aflu de la cine ar trebui sa iau informatia: de la Kevin Little, care e un fel de enciclopedie a tot ceea ce se intampla in departamentul de istoria artei.

Suporterita 2008

Am mai socializat cu locatarii apartamentului. A venit fratele grecoaicei si cica o sa vina si varul ei. Apropos de adus familie pe aici, o sa vina si Andrei, si o sa-l iau de la aeroport....sper ca nimeresc. I-am facut rost de graunte (cereale fara gust) si cearceafuri asa ca o sa aiba unde sa doarma. Ca sa-l iau de la aeroport o sa trebuiasca sa ma trezesc pe la 9 dimineata ca sa iau autobuzul 43.

(27.10.2010) Cum zboara timpul.....postarea aceasta am inceput-o pe 17 oct. Intre timp l-am luat pe Andrei de la aeroport. A vizitat ceva din oras si a si plecat. Mi-a luat un radiator, deci am rezolvat problema caldurii si camera mea a devenit perfecta. Radiatorul cica ar fi cam ilegal sa-l folosesc, dar cu-i pasa? Sanatatea mea e mai importanta.

In general saptamana mea se termina joia, cand am cursurile, apoi urmeaza sfarsitul de saptamana format din: vineri. Vineri de regula imi fac cumparaturile si gatesc ceva si daca mai apuc, mai citesc. Sambata este zi de lucru, de citit si pregatit pentru cursuri. De regula este destul de mult de citit si desi cantitatea variaza de la o saptamana la alta, nu stiu cum reusesc ca mereu ratez sa termin totul. Mai trag o fuga din cand in cand pe la biserica ortodoxa cu slujba in engleza, unde gasesti englezi autentici dispusi sa schimbe vreo doua vorbe cu tine. Astfel mai aflu cate ceva despre sistemele din tara asta. In general, daca ai rabdare, pot deveni chiar un pic prietenosi. De regula imi petrec saptamana citind continuu si cam asta ar fi motivul pentru care am intarziat asa de mult cu aceasta postare.

Hale Station 2008

Oricum, cred ca o sa ma culc acum, ca e 4:30 dimineata....nu e nici o petrecere, dar am facut minunata greseala de a bea doua ceaiuri negre seara. Am stat de vorba cu cativa din baietii de la biserica, si deobicei englezii fac asta la un ceai, iar singurul ceai pe care il cunosc acesti oameni este ceaiul negru....Desigur te-ai astepta ca in Anglia, o tara atat de innebunita dupa aceasta bautura, sa aiba de toate. Nu este asa, alte tari au cu mult mai multe sortimente decat englezii.

Am pus poze din vizita mea din 2008, deoarece am fost asa de ocupata incat nu prea am mai facut poze. Oricum, aparatul meu digital moare incet incet, si in curand cred ca n-o sa mai pot nici sa-l deschid. Si-a cam atins numarul maxim de poze pe care il poate face.

Toate cele bune tuturor cititorilor.


Vrabiuta.

Adoptarea (in)culturii occidentale...

Buna tuturor celor interesati.

Sa explic un pic titlul. Este 1 noaptea, ora UK, asta inseamna 3 ora Romaniei. De ce sunt treaza la aceasta ora? Pentru ca nu pot dormi. Mustacesc ideea de a scrie acestea de cateva zile si azi am primit si imboldul de a le asterne. Este in principiu dedicata tuturor acelora care cred in faptul ca in vest exista civilizatie, la noi nu, ca in vest e mai bine, la noi nu...etc. Ca sa explic situatia fizica: este marti si de undeva, de prin camin se poate auzi house dat la maxim. Desigur veti spune...pai asa e si la noi, nu esti obisnuita? Da ...sunt foarte obisnuita, dar daca asta pot gasi si in Romania, de ce am plecat? Deci momentan, nici daca as vrea nu as putea dormi datorita galagiei.

Biserica de vis-a-vis de facultate 2008

A mai trecut o saptamana, destul de plina si destul de aglomerata, de aceea nu am mai postat nimic, dar m-am decis s-o fac acum. Am avut saptamana trecuta un numar decent de pagini de citit, nu depasea cu prea mult suta. M-am descurcat, desi ma apucasem cam tarziu (adica luni). Cu ocazia facultatii am ajuns destul de repede la concluzia ca oamenii pe aici nu sunt dispusi sa te ajute daca nu scrie ca trebuie sa faca asta in fisa postului lor astfel, pentru a le intelege sistemul m-am gandit ca o varianta foarte buna este aceea de a intra in "student staff". Astfel, am avut saptamana trecuta doua intalniri, o data cu reprezentatii celorlalti ani si a doua oara cu profesorii principali de la sectia de istoria artei. Am stat si am asistat la discutii, punand din cand in cand intrebari stupide datorita faptului ca nu cunosc sistemul. Am putut observa cu aceasta ocazie cum una dintre profele mele pentru cursul de "construction of the sacred, holy and the supernatural" e cam nemtoaica. Adica la un moment dat s-a pus in discutie faptul ca cei de la licenta istoria artei anul 2 pot face un fel de "practica" si daca e ok sa le acorde si celor de anul 3 acest drept. La care eu in inocenta mea totala, am ridicat intrebarea : de ce nu le e oferit si celor de anul 1? ca doar aia sunt cei mai liberi? la care profa mea imi raspunde cu un zambet cat se poate de fals: "because it is not offered to them!" la care eu : but why? la care ea: "because it is no offered to them!" n-am mai insistat.

Tot la aceasta intalnire, a fost si profesoarea mea pentru cursul obligatoriu: issues in art historical practice. Ii trimisesem un e-mail cu o seara inainte spunandu-i ca nu am imprimanta, si ca nu pot citi doua dintre documentele scanate, pentru ca sunt puse rasturnat si imi raspunsese ca poate ar fi o idee sa printez in campus. Paranteza: in campus, copia xerox este 5p, cel mai ieftin xerox dinafara campusului e 2p. Astfel m-am intalnit cu ea la aceasta intalnire si i-am zis ca in campus costa cam mult si ca n-am timp acum intr-o zi sa caut un centru mai avantajos la care ea a fost super draguta (unul dintre cele putine exemplare, rare britanice dispus sa te ajute) si mi-a zis ca sa vin acum in birou la ea si sa printez articolele. Oricum, nu sunt sigura ca e 100% britanica, ca e un pic cam zapacita, m-a lasat sa plec si sa las usa biroului ei deschisa.

Trebuie sa marturisesc, ca in rarele ocazii, gasesti in aceasta tara, oameni dispusi sa te ajute. Acestia rareori sunt vestici. Am mai intalnit o duduie care m-a ajutat foarte mult in ziua in care mi-a venit chitara. A semnat pentru ea, si a tinut-o la receptie, si cand am coborat si aveam nevoie sa printez trei pagini, mi le-a printat ea atentionandu-ma ca defapt nu au voie sa faca asa ceva.

Moss Side (cartierul la marginea caruia stau)

Asadar, am avut cursurile, si cel obligatoriu a fost foarte ok. Am discutat pe baza textului, iar profesoara, pentru ca mai multi oameni ne comandaseram o carte in franceza fara sa ne dam seama, s-a oferit sa ne imprumute editia ei pentru xeroxare. Mai mult, a zis ca ne-o poate ea xeroxa in cladirea in care eram. Pentru ca nu vroia sa stea ea s-o xeroxeze, m-a rugat pe mine sa fac asta. N-am obiectat caci era si interesul meu, asa ca am sacrificat pauza de o ora in care vroiam sa mananc ceva si xeroxat eu pentru mine si alti 4 colegi, dintre care doar 2 mi-au multumit. (unul din ei fiind din Estonia)

Deci trebuie sa recunosc, exista si aici oameni dispusi sa te ajute, dar sunt asa de rari, incat de fiecare data cand mai gasesc cate unul ma simt de parca as fi gasit aur. Stateam de vorba zilele trecute cu colega mea de apartament Sara (din Iran) care a trait in tara asta 15 ani, adica a crescut aici, si imi spunea niste povesti pe care oricine si chiar eu le credeam SF cel putin pana in noaptea asta. Stateam ca sudicii la spart o samanta si imi povestea ca e dependenta de cumparat haine. Eu ridic din spranceana si ma intreb...adica cum? Imi zicea ca are acasa, o camera imense, plina cu lucruri, plina cu haine si ca lucrul asta o irita foarte tare, dar ca nu se poate opri din cumparat. Desigur, eu ne avand o astfel de problema i-am zic ca e foarte simplu: te uiti la o bluza si te intrebi daca ai nevoie de ea? Mi-a raspuns ca asa sunt parintii ei, dar ea e altfel si nu se poate opri. Cica ii este greu sa intre in Primark (un magazin cu haine noi, foarte ieftine si frumoase) si sa nu cheltuiesca cel putin 70£. I-am zis ca si la noi in tara problema ar fi identica, pentru ca am avut atatea reclame din occident cand eram mici, ca probabil as avea acelasi instinct, numai ca nu-mi permit. Si e mai bine ca nu-mi permit, pentru ca observ ca ea nu este tocmai fericita cu aceasta situatie. Adica posibilitatea financiara de a cumpara nu te face mai fericit.

Campusul Universitatii din Manchester

Cam asa s-ar putea defini in termeni umani consumerismul, si im principiu cam asta face la nivel de persoana. Esti educat si invatat ca este bine sa ai lucruri mereu noi, si ca trebuie sa-ti cumperi astfel de lucruri. Imi povestea in continuare, cum mergand la scoala si liceu, trebuia sa faca tot felul de rocade cu hainele, pentru ca ea nu-si spala blugii dupa 2 purtari, iar ceilalti sa nu-si dea seama de asta caci ar fi considerat-o ca fiind imputita. Eu i-am zis, pai atunci eu sunt cel mai imputit si cel mai mare taran, pentru ca eu pot sa port si o bluza de 3 ori la rand inainte de a o spala. La care ea imi zice ca si ea face la fel, numai ca la scoala trebuia sa se ascunda si sa isi invarta hainele in asa fel incat sa nu-si dea seama colegii ca o porti fara s-o si spalat imediat dupa ultima purtare. Imi mai zicea ca daca totusi faci neglijenta de a le zice cum iti porti hainele, se uita la tine ca al ultimul tigan si ca sunt atat de ingusti la minte unii de te intreaba: does everyone do that in Iran?

Da exista si la noi licee de fite in care oamenii se uita urat la tine ca porti aceeasi bluza si a doua zi, dar nu stiu daca se ajunge pana in pragul in care sa condiere ca esti imputit. Cred, si cel putin asa era la mine la liceul de coregrafie, o sa considere ca esti sarac si ca nu intri in grupul lor de oameni care isi permit de toate.

Din discutia asta am ajuns in principiu la cum sunt englezii, tinerii care habiteaza aceasta tara. Mi-a zis, si n-am crezut-o pana in noaptea asta, ca multi sunt absolut groaznici, ajung sa isi injure parintii in fata. Si zic multi pentru ca in principiu sunt destui. Eu simtisem si imi dadusem seama ca englezii sunt tipul de oameni seci, reci, care iti arata zambitor unde este usa, dar nici chiar asa. Desigur, exista si la noi in tara astfel de oameni, dar de regula noi asociem acest comportament cu tiganii de ultima speta, nu cu tineri care merg la licee relativ bune. (caci Sara a facut unul dintre cele mai bune licee din Liverpool). Da...deci exista si la noi, dar am vaga impresie ca nu cei din vest s-au luat dupa cei din esti, ci invers.

Oxford Road

Am discutat in acea seara cu Sara pana pe la ora 12. Am inteles cum si cei de aici au aceleasi probleme ca la noi. Cei care fac o facultate de cultura nu-si gasesc de lucru, ea s-a apucat de farmacologie, desi ar fi vrut istorie, pentru ca nu are un viitor cu istoria, si oameni care deabia au reusit sa termine liceul, sau poate nici nu au reusit sa faca asta, sunt putred de bogati si au afaceri. Stiu ca sunt foarte multe voci care spun ca da....daca cauti nod in papura s-ar putea sa-l si gasesti, ca da au si ei partile lor rele, dar trebuie sa trecem peste, sa acceptam. Inrebarea mea ar fi, de ce sa accept o tara atat de asemanatoare in probleme Romaniei, cand pot sa stau la mine in tara unde mai am si vreo 2-3 persoane care ma tolereaza prin preajma? Problema mea momentan este ca de fiecare data cand incep sa ma simt mai bine si sa zic: lasa ca nu e dracul asa de negru, mai apare cate un eveniment/intamplare, care ma aduce la aceleasi idei si principii.

Discutia a concluzionat cu faptul ca oamenii albi "civilizati" sunt in continuare conchistadori si cruciati si incearca sa impuna si sa acapareze alte natiuni "inapoiate". Undeva in timp, eu am renuntat in a crede in urmatoarea teorie a evolutiei omului: politeism-monoteism-pozitivism. Faptul ca noi suntem "pozitivisti" adica nu mai credem in superstitii, o forta creatoare (dumnezeu, energie, whatevs) ne face se ne credem mai sus decat oamenii care sunt inapoiati si inca mai cauta raspunsuri inafara lumii fizice. Ne comportam cu ei ca si cand ar fi catelusul de casa: "isn't he cute? he believes in God. Lasa ca o sa vada el "calea" si "adevarul"."

Am fost miercuri (6 oct) la vizionarea unui film aproximativ documentar, facut de un tanar englez despre un indian care calatoreste in prorpria lui tara spre a gasit o cale de iluminare prin practica tantra. Spre dezamagirea tuturor, va spun de pe acum ca tantra nu inseamna sex. Astfel, cu un echipaj de camareman, regizor si personaj, au calatorit prin India pentru a gasi un Sadu (un fel de intelept sau invatator). Nu pot sa-mi dau seama cum au facut, dar pe primul pe care l-au gasit, era un tip foarte murdar, destul de dubios ca infatiseara, care sustinea ca este sfant, asa ca au decis sa-l ia cu ei. In sinea mea (desi regizorul nu a zis-o niciodata) ma gandesc ca au facut acest lucru tocmai pentru a arata cat de inapoiata este India. Acest Sadhu al lor, desigur ca s-a comportat mai mult decat dubios, s-a luat de lumea de pe tren (ei au filmat), s-a imbatat si cica ar fi facut pipi pe echipamentul lor, dar s-au decis sa nu mai bage partea asta in film.

Super market-ul World Wide

Astfel au ajuns la alt Sadhu, unul care lucra la locul de incineratie. Acesta facea un fel de meditatie pe craniile decedatilor (dupa ce au fost incinerati) caci in traditia Indiana, sufletul ramane pe pamant 330 de zile dupa moarte si are nevoie de alinare. Dupa ce acest Sadhu alina spiritul decedatului, aceasta poate ajuta in vindecare. Aceasta practica a devenit, mai nou, ilegala in India. Noi suntem oamenii albi, rationali, nu credem in superstitii sau spirite sau alte lucruri ce nu pot fi palpate, masurate, cantarite, etc. Astfel, de ce avem o reactie de dispret fata de ce faceau acei indieni cu craniile? (caci asa au avut oamenii din sala). Sufletul nu exista, este o iluzie, nu? Omul a murit, astfel, nu-l afecteaza ce se intampla cu corpul lui in continuare, si atunci, de ce judecam si zicem ca mortii trebuiesc respectati? Ce se va intampla daca nu vor fi respectati? Daca tot esti sec, fii sec pana la capat.

Din discutile de dupa film,, cu regizorul si cameramanul, mi-a reiesit clar ca cei care se uitasera nu intelesesera mare lucru. Regizorul era ceva mai echilibrat si in concluzia filmului a declarat ca ideile si principile "civilizatiei" au inceput sa patrunda si in India si acest lucru distruge cultura si traditia locului. Acesti Sadhu (oricare dintre ei) era oameni respectati de catre oamenii de rand si acceptati indiferent, si considerati ca fiind ce-i mai conectati cu natura. Aveau dreptul de a calatori prin toata tara, sa se urce in tren fara sa plateasca bilet, caci se presupunea ca se aflau in pelerinaj. De regula nu au posesiuni deci traiesc cu ce le dau ceilalti, si le dadeau caci erau foarte stimati, dar acum aces lucru nu se mai intampla. Au venit principiile conform careia omul trebuie sa fie productiv, ce-i aia produce si raspandeste spiritualitate? Trebuie sa produca ceva plapabil, masurabil, etc.

Astfel eu as transforma ideea aceea de evolutie in urmatoarea formula: politeism-monoteism-negativism. Omul "civilizat" neaga ideea de suflet, ideea de curatenie interioara. Totul este aici reglat prin lege, de-aia am avut minunata ocazie de a afla ca prin caminele studentesti bantuie un violator si ca sunt deja 5 victime si inca nu l-au prins. Omul acela este reglat doar de lege, si atata timp cat nu e prins, probabil considera ca este perfect ok ceea ce face. Am mai povestit intr-una dintre intrari ca pe aici sunt in stare sa se omoare pe strada fara vre-un motiv gen talharie.

Asa acum ajung si la aceasta seara in care m-am decis sa scriu. Caminul meu este impartit mai mai multe scari. Eu stau la scara C (respectiv block C). Stau la ultimul etaj (trei). A venit ieri unul dintre locatarii de sub noi, Mathew, care este englez 100% din Londra. Am stat la discutii si cu ocazia asta, am putut vedea unul dintre acei englezi de care vorbea Sara. Ne-a povestit la un moment dat cum se electrocuta un coleg de-al lui, asa ca i-a tras una zdrabvan in testicule si i-a spart unul dintre ele. Povestea cat de amuzat era de faptul ca a putut sa-l loveasca acolo si ca asta i-a multumit. Krish (indianul-spaniol) nu era deacord cu el si i-a zis ca da: am salvat si eu un om de la electrocutare, dar l-am lovit in asa fel incat sa cada jos nu cu scopul de a-l rani.

Ploaie prin fereastra autobuzului

Am trecut mai departe, si pentru ca Mathew este omul civilizat si educat, a plecat jos ca sa fumeze o tigare. Inainte de a face asta, ne-a povestit cum si-a investit el banii: in medicamente contra durerii, in proteze ortopedice si in mine terestre (adica bombe). El povestea foarte serios cum a ajuns la aceasta investitie: calci pe mina terestra, iei medicamentele contra durerii si pentru ca ramai beteag, iti cumperi o proteza ortopedica. Parerea mea personala, este ca omul este mai mult decat sadic. Nu mi se parea deloc amuzanta ideea. Pentru cei carora le-am povestit, li s-a parut a fi o gluma proasta, dar eu le-am zis: nu e gluma, e pe bune.

S-a intors si pentru ca am venit eu cu chitara si am cantat cateva plictiseli medievale au discutat pentru 30 de minute despre muzica. Apoi s-a trasnformat si am aflat de violatorul de prin caminele studentesti si cum a mai intrat Mathew in diferite batai caci a facut arte martiale. Se pare (deja lucru confirmat de mai multi englezi si marturie proprie vizuala) ca tinerii habitanti ai acestei tari se distreaza in felul urmator: in zilele de odihna (vineri seara sau sambata seara) se duc in baruri, se imbata si se bat. Si se pare ca bataia in bar este o practica frecventa pe aici (ce bine ca nu am stat sa colind baruri) si mai ales printre studenti. O sa fiu un pic aspra in judecata, dar eu asociez bataia in bar/crasma cu ultimul local din ferentari, la noi in tara daca se intampla asa ceva, e mare circ, se da la stiri, sunt arestati scandalagii....etc. Aici acest fapt este cumva integrat in viata de zi cu zi. Chiar Mathew povestea ca se intorcea de la super market cu o placinta, undeva pe la ora 9 seara, si erau niste indivizi in fata unui magazin de spirtoase care se imbatasera putin si incercau sa-si completeze distractia cu o bataie. S-au luat de el si asta a fugit pana in camin ca sa nu-l prinda aia si sa-l bata.

Alt apus de la fereastra din bucatarie

In continuare spre sfarsitul vizitei lui, ne-a spus cateva "bancuri". Am pus ghilimele ca nu stiu cine poate sa rada la ele. Erau cu criminali in serie, ceva la modul : cate prostituate moarte incap intr-un garaj? inca doua daca imi mut bicicleta. Sau care este diferenta intre 50 de bebelusi morti si un Ferarri? N-am un Ferarri in garaj. Omul acesta studiaza politica si filosofie (ne-a zis). Cuvantul filosofie inseamna: calea catre intelepciune. Cata ironie. Are bani, face studiile necesare, si va conduce. Cam acestia sunt cei care vor conduce defapt, ca ce altceva o sa faca cu studii politice? Este omul "civilizat" care a crescut intr-o societate materialista din toate punctele de vedere, a carei reglementari morale sunt data de lege si atat. Omul nu are nici un Dumnezeu, morala este data si de credinta, dar cei din vest au uitat acest lucru. O neaga, caci sunt "negativisti" de aceea ajung sa se injunghie si sa se bata in baruri. Si acum acestea fiind spuse, cu ce este omul superstitios mai inapoiat decat cel ne superstitios dar care poate sari cu prima ocazie. Desigur, Mathew era foarte educat, civilizat, nu ne-a fumat in fata, (ca in bucatarie avem detectoare de caldura nu de fum) dar e asa cum e. E produsul materialismului, investeste in bombe, studiaza politica si filosofia, si se bate in bar (el pvestind vreo 2 intamplari pe care nu le-am mai detaliat aici).

Ar trebui sa incepem sa ne punem intrebarea daca adoptarea acestor principii este cea mai buna idee. Putem observa unde duc si ce fel de oameni produc. De aceea au atatea camere de filmat pe strada, de aceea vor sa introduca cipurile, pentru ca omul fara vreo credinta care sa-i dea o moralitate trebuie tinut in frau, trebuie pus ca o vacuta curata si impopotonata intr-o cutie pentru ca daca vede celelalte vacute sare la bataie.

Cam asta ar fi despre (in)cultura occidentala. Este o parere personala si nu are valoare de eseu stiintific. Multumemsc tuturor celor care mi-au urat azi La Multi Ani.

Vrabiuta.

Aderarea la Sistem

Buna tuturor celor interesati

Manchester

Au mai trecut cateva zile si am mai adunat cateva peripetii cu bancile din Anglia. Tara este superba si frumoasa pana la sistemul bancar, care e anume conceput sa-ti taie orice pe ziua respectiva. O data ce intri intr-o banca, nici nu se pune problema ca poate tu nu vrei cont, pentru ca ai intrat fie din cauza ca vrei cont, fie ai deja, si au aparut cateva probleme. Asadar m-am dus luni increzatoare la Nat Wes( mi-a fost recomandata de mai multi romani ca fiind super ok) asa ca inarmata cu scrisoarea de banca si cu pasaportul am plecat catre banca. Am ajuns, si normal, am inceput sa pun intrebari ciudate precum : cand pot sa renunt la cont? raspuns: oricand! la care eu : ok...si daca renunt dupa 3 saptamani? raspuns: er...wait a minute, de ce ai dori sa-ti faci cont doar pentru 3 saptamani? S-a dus omul intr-o camera, ca trebuia sa vorbeasca cu superiorul. A revenit: ai ceva documente necesare la tine? la care eu: da, dar nu mi-ai zis cand pot renunta la cont. La care el: a....vrei informatia asta inainte de ati face cont? (no comment) Am mai pus o alta intrebare, care pt mine e logica: Pot sa dpun bani din prima? Raspuns: da desigur. Concluzia e ca dupa lupte indelungate, am reusit sa aflu raspunsurile necesare. Pentru ca pe scrisoarea mea de banca nu avea adresa corecta, m-am dus sa iau alta. Am revenit, am picat pe mana altui functionar; aduce ala frumos documentele, incep sa dau detalii, etc. si spre sfarsit, ii zic : ok, as dori sa si depun o suma acum. La care functionarul: nu ca nu se poate, trebuie sa asteptati detaliile de cont care ajung in 7 zile. M-am enervat si m-am rastit la el, pentru ca nu asta imi zisese celalalt coleg al lui, si am renuntat la ideea de a-mi face cont la Nat West.

Alt apus la fereastra de la bucatarie

Am mers a 2-a zi la Barclays si am ajuns la concluzia ca aici bancile se cam intrec in prostie. Inarmata cu acelasi set de intrebari, am luat documentele si am inceput sa dau detaliile necesare. Tipa care a facut contul mi-a zis ca sa semnez si pentru "savings acount"; la care eu: pai da' nu vreau "savings acount"; raspuns: nu, ca noi asa facem, pentru ca nu e in siguranta sa tii bani in contul curent. In sinea mea imi ziceam: mersi frumos pentru informatie, poate ar trebui sa ma duc la alta banca acum. Am facut totusi contul ca sa nu mai stau sa ma plimb atata si oricum mai mult de ochii lumii...ca am si eu cont in banca, urmand incercarea de a-l folosi intr-un mod minimal. Oricum, cu ocazia venirii mele aici, mi-am dat seama ca pe langa faptul ca bancile sunt varza, mai si controleaza totul in tara asta. Am facut contul, actele, am depus banii, am luat detaliile si tipa care mi le-a dat, mi-a zis ca daca primesc bani, ei vor intra in "savings acount"....great!

Am stat apoi miercuri de vorba cu preotul ortodox din Manchester care face slujba in engleza si i-am povestit cam ce se intampla cu bancile si cu serviciile care tind sa te taxeze daca platesti cu bani gheata. Era si dascalul cu el si asta incepuse sa zica (defapt sa-mi confirme) faptul ca exista o tendinta de a se renunta la banii gheata si ca mersul banilor sa fie controlat. Parintele Gregory (care a lucrat intr-o banca la un moment dat) mi-a zis si el apoi ca exista aceasta tendinta de a "incuraja" oamenii sa-si faca "savings acount" pentru ca atunci cand transferi bani dintr-un cont in altul, ei iti zic ca ia 3 zile ca sa se efectueze transferul; el se face practic peste noapte, dar ei isi iau alea 3 zile in care te priveaza pe tine de bani si fac ce vor ei cu ei.

St. Aidan Manchester

Joi am avut toate cursurile si asa o sa le am. Am fost la ora 11 pentru cursul obligatoriu "Issues in Art Historical Practice". Profa e un fel de doamna Solcan in varianta britanica, dar cu mult mai indrazneata in vestimentatie. Imaginati-va o tipa trecuta bine de 50 de ani, cu fusta mini, tocuri 7, si dres rosu. Ne-a dat cele 12 carti obligatorii pentru acest curs de care se va tine cont.

Am avut ocazia cu acest curs sa-mi confirm parerea facuta in prima zi, si anume ca sunt cam cu nasul intre ochi oamenii astia. Si oricum daca ne intalnim asa de rar, o data sau de 2 ori pe saptamana, nu exista nici o sansa sa existe colegialitate, asa ca azi am stat pe amazon ca sa-mi cumpar cateva din cartile necesare.

Al doilea curs, "Construction of the Sacred, the Holy and the Supernatural" se anunta a fi mai interesant. Avem 2 profesori coordonatori si prelegerile vor fi tinute de diferiti invitati, experti in domeniu, pe anumite religii. In principiu cursul se va ocupa de arta religioasa, din toate religiile posibile. Aici nu am inteles exact ce carti sunt obligatorii, dar pentru ca nu e un curs obligatoriu, sunt ceva mai calmi. Ne-au zis ca o sa puna cate 2 copii ale articolelor pe care trebuie sa le citim saptamanal, langa biroul lor, sa le luam, sa le xeroxam si sa le punem la loc.

Parintele Gregory de la St. Aidan

In rest, vineri a fost o vreme tipica pentru Anglia, ceata, ploaie marunta si frig. Nu-i de mirare ca nordicii au cea mai mare rata a sinuciderii, dar din fericire pt mine, pentru astfel de zile, mi-a venit chitara. Am pus si eu mana pe ea, si m-am ingrozit de cat de greu imi misc degetele si sper ca o sa-mi revin asa intr-o saptamana. Am mai depus tot vineri cererea de practica. Aici nu este comun sa faci practica, cica e un proiect pilot, si au doar 8 locuri de practica. Nu stiu cati contracandidati am caci in prima zi in care au fost anuntate, s-au imbulzit cel putin vreo 25 de oameni ca sa ia detalii si sa-si treaca adresa de e-mail, dar la intalnirea in care trebuia sa aflam mai multe informatii, au venit cred ca vreo 7 persoane. Nu stiu ce s-a intamplat cu restul...

Oricum, acum e sfarsitul stapamanii....ceva odihna...

Vrabiuta

Party Week

Salutare

Frehmen's Week Manchester

N-am mai scris in week-end pentru ca nu am facut decat sa stau si sa ma odihnesc. Nu mai tin minte care a fost ultma mare stire pe care am postat-o, dar, au reusit sa fac un fel de mancare fara sa-l distrug, de care sunt foarte mandra si care se va termina in curand. Sambata, dupa ce am fost la nu stiu ce curs introductiv pentru studentii de la master, in care un profesor de la inginerie incerca pe cat posibil sa ne sperie, am trecut pe la St. Peter's House, Church and Chaplaincy pentru ca dadeau supa gratis. Este o casa a cultelor, in care mai multe religii si secte isi tin, fie slujbele, fie ore de studiu...etc. Le-am luat programul si am vazut ca tin cursuri gratuita de Thai Chi, ma gandesc sa incerc sa ma duc si lectii de chitara, asa mi-as putea tine antrenamentul. In rest, mai toti crestinii tin cate o slujba cate o zi pe saptamana, si mai au si budustii ceva sesiuni de nu mai tin minte ce.

Rabbi cu o taraba de freshmen's week Manchester

Cam atat am facut sambata, duminica, doar am stat si m-am odihnit, si am mai facut putina curatenie. Odihna a fost super utila pentru a ma pregati pentru Freshmen's Week. Luni m-am dus la facultate pentru corsurile introductive. M-am intalnit cu un american din New York venit in Manchester pentru Medieval Studies, imi zicea ca facuse si dans, jazz si standard, dar tot facea jestul lui Peggy Bundy cu mana folosind o voce mai "impopotionata". Am stat la cursul introductiv pentru cei de la istoria artei, am intrat in sala, si fiecare statea in coltisorul lui, in patratelul lui, fara sa schiteze ceva pentru ceilalti. Mi s-a parut destul de ciudat, mai ales ca prin colegii de aprtament ii cunosc pe cei de la Buisness School care sunt foarte prietenosi intre ei. Astia de la istoria artei, zici ca sunt cei de la muzica sau cei de la coregrafie. Un fel de formalism de-ala politicos si fals de care nu prea am neovie. Adica prefer o injuratura zdravana decat un zambet fals. Dupa cuvantarea coordonatoarei, au venit cei de la doctorat si ne-au servit cu vin si suc, asa ca am baut un pahar de vin pe la ora 3 dupa masa, pe stomacul mai mult sau mai putin gol.

Freshmen's Week Manchester

Fiind Freshmen's Week, cand treci prin centru, nu ai cum sa nu te intorci cu un pumn de fluturase la camin. Sunt petreceri in fiecare seara, peste tot, fiecare club incearca sa faca cea mai mare si mai tare petrecere. Sa explic ce este cu aceasta saptamana. Este sapatamana in care mai toti studentii sunt in oras, si nu se fac cursuri, deoarece unii mai au treburi administrative de terminat. Astfel, toti studentii sunt la un loc, fara sa aibe momentan vre-o obligatie. Astfel, poti vedea in timpul zilei englezoaicele imbracate in jeansi si tricouri cu un plover ceva pe ele. Adica imbracate de strada, etc. Ei, in timpul nopti, cand se face mai frig, le poti vedea in fuste mini pantalonasi scurti, sau in rocite scurte si vaporoase, fara sa-si puna vre-o haina pe deasupra sau plover ceva. Cand le-am intrebat de ce fac asta, adica nu-si pun vreo haina ca sa nu inghete, raspunsul a fost: Ah, but that's not cool!; Ok, daca tu consideri ca arati foarte misto dardaind de frig...eu o sa continui sa fiu demodata si o sa-mi pun o haina pe mine mai ales noaptea. Ba mai mult, imi voi pune si ceva pe cap ca sa intru in rand cu bunicutele.

Invitatia la petrecerea din seara asta

Am decis ieri sa ies cu colegii de apartament, si am fost la niste cunostinte de-ale Alexandrei (grecoaica) si am stat la un pahar de votca cu cola de vorba. E bine ca nu aveau boxe ca sa puna muzica, ca baietii astia ascultau numai house. Astfel s-a facut ora 1 si am pornit catre camin, dar cu toata gasca ce numara: doi greci, un rus de origine pakitaneza, un norvegian, o americanca, o spanioloaica (colega mea de apartament Almudena) si eu.  Mi-am dat seama ce speriati de bombe sunt astia din vest. Americanca nu se simtea bine ca nu a avut voie sa-si aduca spraiul paralizant din state (acesta fiind ilegal in UK). Eu eram destul de calma mai ales ca stau intr-un cartier plin de imigranti indieni si de tot felul, care n-ar fi idioti sa-ti faca ceva si sa riste deportarea, mai mult ma ingrijorau gastile de huligani englezi care ieseau beti turta din baruri la ora aia; ba chiar am avut minunata placere de a vedea o bataie de bar a carei urmare a fost cu aruncarea (la propriu) din local a scandalagiilor. Noi fusesem de partea celalata a bulevardului asa ca n-aveam treaba, urmaream spectacolul.

Freshmen's week (pitipoance cu cocalarul)

Am ajuns la noi in camin cam pe la 2 si am mai stat cu totii de vorba, la un al 2-lea pahar de ceva (eu mi-am pus doar suc) pana pe la ora 4 dim ora UK. Am adormit, dar problema ar fi ca m-am trezit pe la 8:30 dimineata, in principiu din cauza ca e ora 10 in Romania. Exista oarecare probleme cu orarul, adica ma culc pe la ore normale de UK cum ar fi ora 23, dar ma trezesc pe la 8:30 maxim 9. Oricum, azi am incercat sa ajung la International student's session, dar am intarziat, si cand am intrat in sala unde se tinea, am vazut ca e un curs de la facultatea de medicina, pentru asistente medicale. Am mers in hol, unde trebuia sa fie un ecran pe care scrie ce se intampla in fiecare sala, dar nu l-am gasit asa ca am plecat inapo la camin, lunad-o prin parc si admirand veverite. Am ajuns si am terminat mancarea, am pus vasele in masina de spalat si inca se mai afla la spalat (dupa aprox o ora), si pentru ca e Freshmen's week, in noaptea asta e petrecere la parter in cladirea in care stau. Se vine cu bautura si cu prieteni. Abia astept sa se termine saptamana, sau poate azi se gandesc pe la ora 11 sa mute petrecerea mute in oras.

                                                                                                               Vrabiuta.