Comunitate de romani si intamplari

Salutare tuturor.

Rasarit decolare 17 decembrie 2010

Aceasta va fi probabil ultima postare inainte de "vacanta" de Paste. Lucrurile se desfasoara destul de monoton pe aici, m-am apucat de ceva eseuri si cam atat. Intalnirea cu profesorii mei pentru a discuta despre eseuri a fost interesanta, cel putin cea cu dl. Trodd (profesorul meu la cursul de William Blake). Vin frumos in orele dumnealui de program cu publicul si intru in birou si ma intampina cu: make it quick, I am waiting for somebody. N-am zis nimic, defapt am ignorat informatia si m-am apucat sa-i povestesc ce doresc sa fac pentru eseu si mi-a dat niste autori pe care ar trebui sa-i citesc. Nu mica mi-a fost surprinderea sa imi dau seama la plecare ca defapt nu venea nimeni. Oricum, din cate am mai vorbit cu colegii mei, la mine a fost faina situatia, chiar am scos doua trei propozitii pe gura. O colega cica s-a vazut cu profesorul, el a vorbit vreo zece minute in continuu si pe urma a dat-o afara.

Intre timp, am mai gasit lucruri cel putin "interesante" pe internet (defapt articolul a aparut in ziarul tiparit si eu l-am cautat pe internet), cum ar fi acest articol, care zice ca drepturile homosexualilor ar trebui sa fie mai importante decat drepturile crestinilor (in the case of fostering arrangements at least, the right of homosexuals to equality “should take precedence” over the right of Christians to manifest their beliefs and moral values.) In rest va las pe voi sa va uitati si sa cititi si sa judecati. In timp ce il citeam, ma intrebam cand va ajunge vestul sa fie cu adevarat tolerant? ca daca nu persecuta una, atunci persecuta alta....Probabil in curand vom ajunge ca pe vremea romanilor sa ne ascundem in pesteri daca o tin tot asa. Mi-am amintit de un alt articol scris de Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda. Am adaugat blog-ul lui in lista din dreapta acestei pagini, recomand sa cititi macare cateva randuri din ce scrie.

Mihaela in Galeria de Arta din Manchester

Oricum, lasand scenariile apocaliptice demne de un film regizat de Steven Spielberg sa revin la situatia mea de aici. A venit in vizita in Manchester ambasadorul Romaniei in Anglia, dl. Jinga. M-am dus doar din cauza ca a venit Mihaela tocmai din Nottingham pana in Manchester pentru eveniment, asa ca eu am fost acolo ca sa ma vad cu ea. A avut loc o mica discutie cu studentii romani din Manchester, apoi a avut loc cica o dezbatere pe tema Romania si U.E. la care au fost prezenti si britanici. Zic ca cica a fost dezbatere, pentru ca in principiu ca si romani avem impresia ca vesticii fac prezentari super dinamice, super interactive, vorbesc si dezbat pe teme porfunde de te pierzi in neant.....nu-i deloc asa. Pe aici, n-am vazut un britanic care sa nu prezinte citind de pe foi chiar daca e profesor universitar si cand zic citit, ma refer la citit cuvant cu cuvant nu doar cateva idei notate pe o foaie. Dezbaterea asta care a fost organizata de unul dintr cele mai prestigioase cluburi de dezbatere din U.K. a fost un fleosc fleosc, totul rezumandu-se la intrebari adresate domnului Jinga. Desigur, de cand sunt aici am vazut o persoana care nu a prezentat ceva citind de pe o foaie si aceasta a fost domnul Jinga.

Ziua respectiva de luni (cu vizita ambasadorului) a fost foarte faina pentru mine, pentru ca am apucat sa mai stau de vorba cu cativa romani (adica cu oamenii veniti din Nottingham). M-au intrebat cum e cu comunitatea de romani din Manchester si le-am zis ca: da, exista multi romani in Manchester dar nu sunt o comunitate. Locul in care aceasta s-ar fi putut forma cel mai bine ar fi fost biserica, dar acum cativa ani, o adunatura de romani s-au decis ca ar fi fain sa aduca un preot roman si sa faca o biserica. Nimic rau in asta, numai ca s-au decis sa faca biserica aceasta in apropiere de Leeds, adica la vreo 45 de minute inafara Manchesterului. Ca si student, nu-mi este la indemana sa strabat acest drum in fiecare duminica, astfel eu rezumandu-ma la a vizita biserica ortodoxa engleza care se afla la vre-o ora de mers cu autobuzul de mine. Eu le-am mai amintit studentilor romani cu care ma mai intalnesc pe aici de existenta aceasta biserica, dar invitabila intrebare era: si vin si romani seniori (adica romani care stau in UK de vreo 3-5 ani cel putin) pe la biserica? Eu la ziceam: pai aia se duc in Leeds. Si astfel, o comunitate de romani in Manchester nu prea se formeaza. Studentii ar avea nevoie de indrumare din partea seniorilor de aici, dar daca ei nu prea apar in Mancehster nu ai cum sa-i intalnesti. Am incercat sa le zic seniorilor ca e un pic contraproductiva chestia cu alt oras, dar nu prea ai cu cine vorbi. Astfel le-am explicat celor din Nottingham ca se intampla de nu exista o comunitate ca la ei.

Withworth Art Gallery

Intre timp, am mai invatat-o pe Silouana ceva romana. De data viitoare cred ca o sa trebuiasca sa trec la conjugarea verbelor la timpul prezent, sugestii? Momentan trebuie sa memoreze verbele "a fi" si "a avea" la prezent, cateva numerale si cateva propozitii conversationale. Am invatat-o pronumele de politete, si vreau sa zic ca a ramas absolut blocata cand i-am zis ca acesta este: dumneavoastra. Concluzia a fost: e la fel de complicat si lung ca Dumnezeu....prea multe litere si silabe. Intre timp, dupa ce am mai stat de vorba cu unul dintre baietii de la biserica (Alex) pe care il admiram ca e un englez cult, care stie limbi straine si e interesat de istorie si arta, am aflat ca defapt e pe jumatate iranian, ca tatal lui de acolo vine.....si eu care aveam oarecare speranta pentru acest popor al lor care momentan nu are o identitate ci doar consumerism.

O intamplare cel putin amuzanta a fost aceea ca am primit un e-mail ca mi s-a schimbat zborul catre Romania pe 7 aprilie. A trebuit sa sun agentia prin care imi iau bilete, si mi-au zis ca s-a mutat unul din zboruri si ca as putea pleca la 6:50 dimineata cu ajuns la 10:30 seara in Bucuresti cu schimbare in Munchen; la asta eu le-am zis: pai nu tin neaparat sa schimb in Munchen, nu exista si alte solutii? Astfel mi-au dat un zbor la 8:50 dimineata cu schimbare in Frankfurt si cu ajungere in Bucuresti la 5:30, ora deja mai rezonabila.

Cam atat pentru saptamana aceasta.
Toate cele bune, Vrabiuta.

Martie, Martisor....Anglia

 A fost o saptamana absolut superbe din punct de vedere meteorologic in Manchester (1-9 martie), n-a plouat de loc si a fost soare motiv pentru care englezii in bucuria lor tot puneau accent pe: we have such a nice weather these days!!! Cred ca la fiecare 15 minute le iesea pe gura o propozitie asemanatoare. Desigur acest post nu l-am inceput pentru a povesti doar despre vreme. Am plecat in iarna din Romania cu o punga de martisoare si fire pentru Anglia si pentru ca am intalnit mai putini romani decat englezi, le-am dat englezilor. reactile au fost impartite.

European Robin

Astfel, inarmata cu martisoare si ace de siguranta, mi-am facut documentatia (adica am citit mai mult despre traditie) si am plecat la atac. Pe intai martie am nimerit pe la biserica asa ca am inceput sa impart cucoanelor de acolo. In stil tipic englezesc, stateau foarte departe una de cealalta asa ca a trebuit sa explic fiecareia in parte despre ce e vorba. Deja m-am obisnuit cu reactia distanta pe care o poti avea de la englezi asa ca nu m-am mirat cand le auzeam rostind la fiecare doua minute: thank you incercand sa zambeasca cat mai larg.

Urmatoarele victime au fost colegele de apartament. Grecoaica stia deja despre ce era vorba asa ca nu a mai trebuit sa-i explic. Cica au si ei aceeasi traditie, nu stiu insa cat de asemanatoare e. Si spanioloaica stia despre ce e vorba, dar nu din cauza ca au si ei aceeasi traditie, ci pentru ca a avut o colega bulgaroaica cu un an inainte. Singura careia a trebuit sa-i dau explicatii a fost Sara, englezoaica de origina iraniana. Reactiile au fost oarecum similare cu cele ale cucoanelor de la biserica, numai ca de data asta zambetele erau ceva mai sincere si nefortate.

Krish Studiind

Cele mai bune reactii le-am primit in mod surprinzator de la vreo doi colegi de facultate si o profesoara. A doua zi (pe doi martie) am avut cursuri, si primul a fost cel de arta araba la care suntem inscrisi trei oameni. Azi m-am decis ca sa le dau si baietilor macar un fir rosu si alb ca si asa aveam o gramada si oricum in bucovina baietii sunt cei care primesc martisor. Astfel cand ne-am asezat inainte de curs, le-am inmanat martisorul si am inceput sa explic. Profesoara a avut o reactie destul de exploziva si expresiva, adica total non-britanica; se intelege, a pretrecut trei ani in Siria intr-o manastire.

La o saptamana dupa experimentul meu, am avut surpriza de a constata ca toti le-au purtat o saptamana (conform indicatiilor date). Mie mi se pare interesant acest fapt, deoarece la cum o luasera prima data (adica in sensul de amuzament) nu ma asteptam sa le tina. Sunt receptivi probabil datorita faptului ca nu au nimic in traditie pastrat care sa marcheze inceputul primaverii.

In alta zi, am avut in cele din urma ocazia sa fac ceea ce de mult imi doream sa fac si anume sa fac schimb de "subculturi" cu colegii mei de apartament. Astfel am aflat ca grecii au manele, dar sub alta denumire, iar subcultura spaniola este ceva mai elevata decat ceea ce se asculta azi in mod general in tara respectiva si anume: toti asculta house.Subcultura (sau tiganismul lor) este formata din oameni care sculta muzica stil anii 70. Deci ducandu-te in Spania, probabil vei dori sa stai cu tiganii care asculta muzica disco.

Rasarit la decolare pe 17 decembrie 2010

In alta ordine de idei, (ca deja de o saptamana tot scriu la postarea asta) m-am apucat s-o chinui pe o fata care vroia sa invete romana. Astfel, azi am invatat-o alfabetul si cum sa zica Buna ziua. Deci acum stie sa scrie si sa citeasca in romana.
 
Intre timp vremea revenit la starea normala de Mordor (adica fix de pe 9 martie a reinceput ploaia), ca nu cumva sa ma obisnuiesc cu luxul. Printre altele, mi-am ales subiectele pentru urmatoarele 12000 de cuvinte. Daca cu profesoara de arta islamica ma inteleg relativ in regula (ca stie cum functioneaza esticii) cu coordonatorul meu de dizertatie e mai greu. E britanic 100% si e specializat pe arta britanica, asta inseamna ca a mostenit mentalitatea de tip vestic, astfel, va trebui sa invat cu exactitate cum poti vorbi cu un britanic.

 Toate cele bune. Vrabiuta.