duminică, 21 august 2011

Calatorie in East Anglia

Salutare cititorilor

Manchester
Aceasta este ultima mea postare inainte de a pleca din Marea Britanie. Vor urma si altele dar probabil vor mai aprarea ca un soi de post-mortem al anului petrecut in aceasta tara. A trecut un an intreg in care am invatat mai multe de la interactiile cu britanicii decat de la facultate. Pe aici facultatile isi pastreaza statutul de afaceri cu diplome asa ca educatia pe care o ofera este cel putin cam saraca. Din pacate acea Anglie din carti si acel englez din aceleasi volume a cam disparut, mai exista doar o mica parte care se aciueaza pe langa biserici si probabil pe la tara. Aceasta "MacDonalizare" a societatii a produs oameni precum aceia care s-au gandit ca e foarte distractiv sa sparga viritne de magazine si sa incendieze imobile in Londra si in alte orase mari precum Birmingham si Manchester. Personal nu pot scrie mai bine pe acest subiect decat ceea ce au scris altii in aceste articole: Noii Vandali si Razmelitele din Anglia.In timpul vandalismelor am fost in regula caci locuiesc intr-o zona plina de indieni si arabi. Astfel lucrurile au fost pasnice in apropiere de Moss Side.

Dar sa trecem pe picior de plecare la subiecte mai optimiste si interesante. Am fost cu Dan, cu Monica si cu sotul ei britanic (oameni intalniti la biserica) la ceea ce probabil este singura manastire ortodoxa din Marea Britanie: Manastirea din Essex. Pana sa ajungem acolo, am vizitat cateva orasele de mici dimensiuni si Cambridge. Acestea, mai ales Cambridge, inca mai pastreasa aspectul exterior din secolele trecute. Orasul in sine arata superb si au canale pe care se plimba un fel de gondole britanice. Noi stateam pe un pod de piatra, care ducea la cate unul dintre colegiile infiintate acum cateva sute de ani, si ne uitam la aceste barci ghidate de baieti de cartier care tineau neaparat sa ne arate chilotii si fundul. In cazul in care nu am mai scris acest amanunt pe blog, ar trebui sa specific ca prin UK exista moda de ati arata lenjeria si inplicit fundul lasandu-ti pantalonii sa stea in vine in asa fel in cat ai impresia ca fiecare dintre ei se aseaza acum pe o toaleta. Nu stiu daca moda a fost adusa special pentru Gay Village. De fiecare data cand ma plimbam prin centrul Manchester-ului vedeam la tot pasul tipi imbracati in acest mod si in capul meu mereu suna: Full Moon!!!

Cambridge

A doua zi am mers la liturghia de duminica care se tinea la manastire. Aici in fiecare duminica, slujba se face intr-o biserica de sec XI care fusese abandonata si acum acaparata de ortodocsi. In cladire nu se foloseste electricitate iar iluminatul este facut in totalitate de lumanari si soare. Liturghia a fost tinuta in greaca si in rusa cu cateva parti spuse si in engleza. Am stat la masa la manastire. Aici femeile stau separate de barbati, astfel, Dan a trebuit sa incerce sa socializeze cu sotul Monicai. Avantajul era ca amandoi intelegeau limba celuilalt. Dupa aceasta am vizitat inca vreo doua orasele britanice cu casute de sec XIX si ne-am intors in Colchester la pensiunea la care ne cazaseram.

Am fost si la slujba de Adormirea Maicii Domnului din ziua de luni (15 aug). De data aceasta slujba nu s-a mai tinut in biserica veche si in cea noua si a fost in totalitate in engleza, pastrand Kirie Eleison (sper ca am scris bine) in loc Lord have mercy. Dupa slujba am avut parte de mere romanesti parfumate pentru ca aveau pomi fructiferi. Am vizitat apoi ceea ce mi s-a parut a fi unul dintre cele mai fumoase locuri din Marea Birtanie si anume Felistowe. Aici se vede Canalul Manecii si au amenajat un fel de plaja cu pietricele (nu nisip). Oamenii erau destul de curajosi in a face plaja pe pietricele. Aici am mancat la un bar tipic englezesc niste peste proaspat, probabil prins in ziua respectiva. Nu o sa spun cat a costat pentur ca lumea sa nu se sperie, dar a fost delicios.
Felistowe Ulita cu Buburuze

Pe drumul care ducea de la masina la acest bar, am trecut pe o 'ulita' pavata si delimitata de un gard pe care stateau sute de buburuze. Eu n-am mai vazut asa ceva in viata mea. Zburau dintr-o parte in alta si se asezau si pe tine. Stiu ca sunt foarte dragute si interesante si chiar avem cantece despre ele, dar totusi erau prea multe. Cum le dadeam jos, cum se asezau altele, asa ca am inceput sa renunt si sa le fac poze.

Tot oraselul era superb si as fi petrecut cateva saptamani acolo daca ar fi fost posibil, dar a trebuit sa ne intoarcem in Manchester. Pe drum ne-am abatut un pic si am mers sa vizitam situl arheologic Sutton Hoo. Am platit cate 7£ jumate de fiecare dar n-a meritat absolut deloc. Intr-o camera erau poze si explicatii pe toti peretii cu un manechin pus intr-o alta camera care reconstruia celebrul tezaur. In rest te puteai plimba printr-un fel de parc, defapt cam ieseai pe camp si la un moment dat se vedeau mormintele tumulare, desigur astupate din motive de conservare. In rest te plimbai printr-o padurice si in general traseul te aducea inapoi de unde ai plecat. Locul nu m-a impresionat cu nimic si nici "expozitia" care avea doar cateva sabii originale, deoarece majoritatea tezaurului se afla la British Museum in care se intra pe gratis.

De cand m-am intors, eu am lucrat la disertatia care trebuie finalizata inainte de a ma intoarce acasa. Dupa cum am mai precizat, britanicii normali se intalnesc in cumunitati restranse cum ar fi biserica. Sunt sigura ca daca m-as fi dus in vizita pe la anglicani ar fi fost la fel de interesati de mine ca si cei de la biserica ortodixa din Manchester. Astazi, a fost ultima slujba de duminica din Marea Britanie. Parintele si cu mai multi care s-au lasat anonimi au "complotat" si mi-au facut cadou o carte: The Oxford Companion to English Literature. Cartea este masiva si cantareste cel putin vreo trei kilograme. Am mai primit si o felicitare semnata de doi dintre "complotisti".
One last dance

Astfel se incheie aproape un an petrecut in sistemul de invatamant britanic. Faptul de a te a fla la 4000 de km departare de casa, de a vedea zilnic pe strada ultimele spete de subcultura si a te refugia in comunitati restranse cum este biserica este foarte stresant. Totusi acele intalniri pe care le aveam de doua ori pe saptamana cu cei de la St. Aidan m-au tinut sanatoasa mental si fizic. Acestia sunt acea mana de britanici despre care citesti in carti. Ei probabil sunt cei care vor readuce acea cultura traditionala acum pierduta prin Mall-uri de toate felurile. Probabil voi scrie cand ma voi intoarce in tara, despre cum este sa te muti inapoi dupa ce ai stat un an in alta parte. Dupa un an am rausit sa adun in jur de 19 volume pe care v-a trebui cumva sa le teleportez in Bucuresti.

Toate cele bune, Vrabiuta.

3 comentarii:

  1. Buna. Imi spui si mie unde pot sa gasesc o biserica ortodoxa in Manchester? Am intles ca romanesti nu sunt, dar cel putin englezesti exista, nu? Mersi mult

    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, exista St. Aidan's in Manchester cu slujba in engelza. Mai sunt si alte biserici ortodoxe cu slujba in araba, rusa si greaca.

    dar daca dai un search dupa St. Aidan's Manchester, gasesti biserica pe la care ma duceam eu.

    Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat, eu daca nu ami scriu pe blog, nu prea mai intru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut!

    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.

    :) Numai bine!

    RăspundețiȘtergere