Salutari Cititorilor
A mai trecut ceva timp, si a plecat si ultima mea colega de apartament, spanioloaica Almudena. Trebuie acum sa ma pregatesc pentru a intalni un nou set de colegi de apartament. Am primit de la conducerea caminului o foaie in care ma rugau frumos sa-mi pun toate lucrurile din bucatarie in cateva dulapuri, pentru ca firma care se ocupa de curatenie sa poate sa-si faca treaba. Am urmat intructiunile si am restrans totul. S-a mutat la scurt timp o colega, britanica pe nume Sharon. Ea statea in aparatamentul de langa mine, dar nu a mai putut sa-si prelungeasca contractul de inchiriere acolo pe motiv ca vor zugravil. Pare a fi destul de sociabila (desigur in limita britanica).
O alta colega a venit la cateva zile si a depus o tona de lucruri in camera comuna si a disparut pana azi (aprox 10 iunie), cand in cele din urma am facut cunostinta cu ea. Pana acum stau cu doua britanice si nici una dintre ele nu este alba. Nu am nici o intentie rasista cu aceasta constatare. Pe aici sunt o gramda de oameni la care o sa te uiti chioras ca ti se par indieni, sau asiatici si defapt sunt cetateni birtanici, pentru ca cetateanul britanic este o notiune foarte larga si inglobeaza o imensitate de oameni si de culturi. Cei care se laudau ca fac curatenie au asteptat o gramada de timp pana sa vina, drept motiv pentru care am curatat de capul meu dulapurile in care mi-am mutat lucrurile. Intr-un final, ei au venit si au dat cu aspiratorul.
 |
| Britanice | |
Saptamana trecuta (8-9 iulie), Silouana a venit in Manchester si nu avea unde sa doarma, asa ca m-am oferit eu s-o cazez. A venit dupa vecernie la mine, am sevit-o cu ceva pui la cuptor cu legume pentru ca asta gatisem in ziua respectiva si am stat si am citit impreuna (fiecare cate o carte) pentru ca eu trebuie sa ma ocup de dizertatie. Pe la vreo noua seara si-a dat seama ca o parte din medicamentele cu prescriptie pe care le ia pentru o infectie nu le avea. Am decis sa mergem la camera de garda. Nu stiu de ce, ea avea impresia ca nu vreau sa merg cu ea la spital, de parca as fi lasat-o balta sa se descruce. Am fost cu ea, si asistenta de acolo a fost cel putin amuzanta (nu era blonda): aveti reteta pentru a face dovada ca va trebuiesc aceste medicamente? la care eu: pai daca aveam reteta, mergeam direct la farmacie.
Asteptarea la control ar fi durat vreo patru ore, asa ca Siluana a decis sa se intoarca in Leeds. Am suit-o in penultimul tren si m-am intors la camin. Mi-a fost dat pentru a nu stiu cata oara sa vad specimenele care bantuie orasul la astfel de ore (vreo 10:30). Si totusi la ora aceasta, lucrurile erau mai decente si nu se comparau cu ceea ce am vazut in noaptea (la ora 1) cand m-am intors de la Edinburgh cand vedeam la fiecare pas britanice bete moarte desculte imbracate in rochite mici, baieti in patru labe vomitand, pe unul intins pe spate in timp ce cativa amici incercau in disperare sa-l scoale, etc. La ora zece jumatate, sambata lumea este orecum "decenta".
Au venit si restul colegilor de apartament (caci am inceput sa scriu pagina asta cu mult timp in urma). Unul dintre ei este Abdulah si vine din Yemen din cate am inteles. Stiu doar ca ii place sa cante din cand in cand la ora sapte dimineata, sambata si ca fumeaza (se simte in tot apartamentul si l-am prins intr-o zi fumand in bucatarie). A mai venit un coleg, Nicolas din Cipru. Este singurul coleg de apartament pe care il mai vad o data la doua zile. Nu prea are cultura generala caci nu-si stia bisericile pictate din sec XI aflate in partrimoniul UNESCO de pe teritoriul tarii sale. Este inginer si o sa mai stea in Marea Britanie vreo doi ani.
 |
| Platt-Field Park |
Am fost in Londra de pe 15 pana pe 17 iunie si am stat in St. Alban's (un fel de Voluntari fata de Bucuresti) la familia Silouanei. Am ajuns joi seara la ea acasa. Mama ei a intrebat in mod formal daca ne e foame, Silouana a refuzat, dar eu totusi vroiam sa ma asigur ca nu ma trezesc la trei noaptea cu matele ghioraind asa ca am rugat-o frumos sa-mi dea orice are comestibil. Astfel am mancat paine cu unt si cu marmite (
link) un fel de pasta cu gust de arsura si foarte sarata. Nu o recomand. Cealalta felie de paine a fost traditionalul : peanut butter and butter. Motivul pentru care am ajuns sa mananc marmite a fost acela ca i-am zis doamnei Harding ca poate sa-mi puna felia de unt cu sare, apoi ea a sugerat marmite, si pentru ca nu incercasem niciodata am zis sa vad cum e.
A doua zi, am plecat in Londra propriuzisa cu trenul care m-a costat 12£ in fiecare zi. Cu cei 12£ aveam dreptul de a merge in oras cu trenul inafara orelor de varf si apoi cu metroul sau autobuzul. Am vizitat Galeria Nationala de Arta, unde am vazut o gramada de pictori italieni, francezi si Turner. Ne-am intors dupa pranz, si pentru ca Silouana era foarte obosita am hotarat sa dormim. Cand m-am trezit pe la ora sapte seara, pentru ca nu mancasem mai nimic toata ziua, eram lihnita pana in punctul in care as fi mancat mai orice. Problema era, ca nu era nimic gatit in casa, asa ca m-am pus eu sa fac niste cartofi prajiti, fiind felul de mancare pe care stiu sa-l prepar cel mai rapid. Silouana a luat niste peste semi-preparat si congelat si l-a "gatit" la microunde ca sa il mancam cu cartofii prajiti. Daca in principiu nu m-am suparat (si nici nu era cazul) pentru faptul ca am fost servita cu marmite in seara precedenta, m-a deranjat un pic faptul ca am fost nevoita sa-mi gatesc de una singura intr-o casa straina in care eram oaspete. Dar poate ca pentru britanici se considera o mare onoare ca musafirul isi gateste singur mancarea, ca la restaurantele japoneze sofisticate.
Tot in seara aceasta a venit in vizita o prietena de-a Silouanei cu partenerul ei brazilian. Tot stand de vorba cu ele, am aflat de ce lumea nu prea ma lua in serios cand le ziceam: I have a boyfriend. Pe aici, faptul ca ai prieten nu inseamna nimic, este ceva foarte frivol si ca atare n-o sa-i opreasca pe "potentiali" sa se dea la tine. Pentru mine ca si romanca, tind sa ma simt ofensata daca un tip continua sa se dea la mine dupa momentul in care am zis ca am prieten. Astfel, trebuie sa incerci sa zici lucruri mai serioase cum ar fi: partener/a (relatie serioasa de lunga durata), logodnic/a (relatie serioasa de lunga durata cu posibilitatea de casatorie). Din punctul meu de vedere termenul partener ar fi fost mai bun pentru cuplurile de homosexuali, dar in fine.
 |
| Dna. Harding |
|
Sambata, am vizitat The British Museum care este imens si pe care nu l-am terminat. E un fel de Louvru al Marii Britanii si contine atatea obiecte de valoare incat isi permit sa arunce intr-o vitrina laterala placi medievale de aur emailate de marimea si grosimea unei palme. Am vazut aici si o coroana care putea fi dezasamblata. Am observat uitandu-ma prin ceea ce am putut vedea in muzeu, o tendinta de a scoate in evidenta cai comerciale antice si medievale precum Drumul Matasii. Pot doar sa speculez ca este o incercare de a "descoperi" diferite tendinte actuale in trecut, numai ca uitam un lucru: pe drumul matasii se comercializau bunuri de lux, nu neaparat bunuri esentiale pentru supravietuire asa cum facem azi. Cum era faza cu carnetul de membru de partid al lui Burebista? (astfel aducandu-mi aminte de titlul unuia dintre cursurile ce se predau pe aici la licenta despre istoria antica si arheologie: Sclavie si feminism in Roma Antica). In seara acelei zile am mai mancat niste semipreparate congelate, dar de data asta, pentru ca ma hranisem mai bine in timpul zilei, am lasat-o pe Silouana sa se ocupe.
Duminica am rezervat-o pentru a ma plimba mai mult prin oras si pentru a-mi face o poza "iola" cu Big Ben. Am vizitat si Westminster Abbey, si pentru ca era slujba si i-am zis gardianului ca intram sa ne rugam, am putut vizita pe gratis. Un lucru pe care chiar numai in Marea Britanie il poti gasi se afla in biserica anglicana: ma uitam si admiram o icoana ortodoxa cu Fecioara Maria cu pruncul si pe fond auzeam o orga si imnuri aproape catolice. Dupa aceasta am fost intr-o biserica ortodoxa din Londra apartinand patriarhiei de Antioch asa cum apartine biserica pe la care ma plimb in Manchester. Am lasat-o pe ea sa aleaga biserica la care vrea sa mearga, pentru ca eu oricum n-o sa mai dau prea curand prin Londra. Dupa suljba s-a pus o masa pentru cei doua zeci de oameni care au mai ramas. In cele din urma am mancat ceva gatit si facut calumea, niste friptura cu sos si orez. In toate drumurile pe care le-am facut, am invatat-o limba romana, astfel am ajuns la forma de dativ a pronumelui personal, deci in principiu, stie sa zica ca ii e foame, in limba romana.
 |
| In tren spre St. Alban's |
Ca si impresii generale, mi-am dat seama ca de pe teritoriul Marii Britanii, Manchester este un oras fain. Londra este prea aglomera si prea lipsit de identitate pentru mine, plus ca nu sunt multe lucruri in plus in acest oras fata de Manchester. Englezii nu au bancuri cu Sir si John, dar toti s-au distrat cand le spuneam astfel de glume. Familia Silouanei este o familie de speta buna, dar totusi m-a intrigat faptul ca Silouana se tot scuza pentru ca manca mancarea de la parinti.
Astfel inchei deocamdata cerandu-mi scuze pentru absenta.
Vrabiuta.
