Titlu nu-i

Salutare cititorilor.

Christmation - St. Aidan Manchester

Pentru a mai asigura ca nu mai exista debandada in evenimentele pe care le prezint, m-am decis sa scriu in mod progresiv, adica: de fiecare data cand se intampla ceva, mai scriu cateva impresii, ca sa ma asigur ca acestea vor fi aranjate in ordine. Am avut ocazia duminica sa particip la  o slujba de "christmation" (echivalentul in limba noastra nu l-am putut gasi). Este un fel de rit prin care cineva care vine din alta religie isi declara credinta catre Biserica Ortodoxa. Pe aici mai vezi o data la doua luni pe cate cineva care trece la ortodoxie, astfel am avut ocazia la un moment dat sa particip si la botezul unui adult. Si nu, nu s-a adus o piscina gonflabila ca aceea din filmul "My Big Fat Greek Wedding" ci s-a folosit un fel de vas special in forma patrata, pe dimensiunile unui adult, iar preotul a folosit un vas pentru a turna apa pe cel care era botezat.

Intre timp am fost si la ceea ce pe aici la facultate se numeste: Academic writing tutorial de care oricum aflasem destul de recent. Se face o programare prin e-mail prin care le trimiti toate detaliile despre tine (la modul: ce curs urmezi, ce nivel...etc) si le mai trimiti si maxim 1500 de cuvinte scrise de tine. Tutorialul tine o ora si ai o discutie cu un lingvist care te ajuta sa-ti imbunatatesti limba engleza pe care o folosesti in scris. M-am intalnit si eu cu lingvista, o tanti foarte draguta aproape de pensie, care m-a intrebat din ce tara sunt si mi-a zis ca isi punea intrebari pentru ca greselile pe care le fac in scriere, le fac cei nativi de limba engleza. Astfel am lucrat si am analizat mai mult structura textului si stilul decat gramatica si exprimarea in propozitie.

M-am apucat de practica la biblioteca. In principiu, trebuie sa iau un catalog al tuturor operelor, chitelor, manuscriselor, facute de William Blake, si sa ma uit in catalogul bibliotecii pentru a afla ce au. Deja am gasit Cartea lui Iov gravata de artist in 1825-26. In proiectul asta sunt eu si Julia o canadianca. Am avut un fel de mini antrenament de formare pentru a ne putea da seama ce fel tehnica de gravura foloseste Blake. Nu cred ca cele doua ore sunt suficiente pentru asa ceva, dar in principiu asa fac oamenii astia din vest treaba: la viteza. O sa primim in curand si lupe pentru a ne putea uita mai indeaproape si astfel vom readuce moda connaisseur in practica istoriei artei.

Petrecere Alex (Almudena in stanga - John in dreapta)

Miercuri, pe 15 iuneie, colega mea de apartament grecoaica a dat petrecere pentru ca a implinit 24 de ani si pentru ca pleaca inapoi in Grecia ca sa-si scrie dizertatia. Astfel, am m-am imbracat si eu cu ce am gasit mai "decent" si am mers intr-un local/bar numit Revolution. Aici petrecerea a fost tipica adica dupa standardul si tiparul zilelor noastre. Intri, nu prea te distrezi pentru ca nu "nu s-a dat drumul la distractie" inca. Astfel te apuci si dai alcol pe gat. Dupa un anumit gabarit lumea incepe "sa se distreze". Deci dupa ora 11 noaptea poti spera ca oamenii vor incepe si sa danseze, dar sa nu-ti faci sperante prea mari. Personal, in "toiul" petrecerii, cum stateam si ma gandeam la nemurirea sufletului si la situatia gazelelor din antarctica, ma utiam prin aparatele foto ale oamenilor pe care si le tot lasau la intamplare pe masa. Uitandu-ma la poze, mi-am dat seama cum la inceputul petrecerii oamenii isi faceau poze destul de oficiale, de brat, aranjati etc, iar dupa vreo doua ore de baut=distractie oamenii incep sa-si faca poze care mai de care mai strambandu-se si in pozitii din ce in ce mai interesante. Pentru ca eu am cateva reguli in ceea ce priveste consumarea alcoolului cu oameni necunoscuti, eram poate cea mai treaza persoana de acolo. In timp ce ei dadeau shot-uri pe gat, eu inca mai trageam de berea aia pe care o luasem la inceput.

Pe la ora unu m-am intors si eu la camin. Pe drum pana la un moment dat m-au insotit doi greci, cuplu (un el si o ea ca se putea si altfel). Atunci i-am intrebat: ce rost au petrecerile care se intind dupa ora 12 noaptea, la care ei mi-au zis: a, pai asa facem noi defapt acasa mergem in club de la ora doua noaptea. Acum imi dau si eu seama de cat de mult s-a schimbat situatia fata 2005-2006 cand am fost si eu ultima data intr-un club. Imi aduceam aminte (asta chiar si la mare) ca ne intorceam pe la ora 12, in mod exceptional stateam pana pe la 2 noaptea. Probabil ca imbatranesc.

Petrecere Alex (spaniol neidentificat)

Printre altele cu profesorul meu coordonator nu a incetat mini-razboiul. Trebuia sa ma intalnesc pe 16 iunie cu el ca sa discut despre un rezumat al unui capitol din dizertatie pe care ii l-am dat cu o zi inainte, si pur si simplu n-a aparut. Nimeni nu stia de el in ziua respectiva. A incercat un alt profesor de al meu sa-l sune, dar nu a putut. Astfel seara am trimis mail-uri catre toti cei care ar fi putut da de el, inclusiv lui. A doua zi am avut de lucru cu practica, dar am trecut prin facultate si l-am gasit la birou. A mormait niste scuze si mi-a cerut adresa de posta ca o sa-mi trimita capitolul insotit de comentarii prin posta. I-am dat-o, dar dupa cum se prezinta nu ma astept sa-ti tina cuvantul. E evident faptul ca nu-l intereseaza, si incearca sa scape. Nu ma deranjeaza in mod special acest lucru, sunt obisnuita cu astfel de oameni de la mine in tara, dar romanii macar sunt sinceri si iti zic: nu te pot ajuta, dar daca vrei, iti semnez faptul ca sunt coordonatorul tau. Astfel,  macar stii din prima.

Pe aici se face mare caz de cat de interesati sunt de studenti si de cat de multa grija au de ei ca sa fie coordonati de catre cei mai buni profesori. Daca nu ar fi regulamentele universitatii destul de stricte (adica fiecare profesor cu biroul lui, cu ore deschise pentru studenti, obligatoriu doua zile pe saptamana) multi dintre acesti pofesori (daca nu chiar toti) nu si-ar face niciodata timp pentru studenti. Culmea e ca venind dintr-o tara in care profesorii nu au birou propriu, nu exista office hours, nu m-am simtit niciodata neglijata. Oricum, orice nu ar face acest profesor, eu o sa scriu ce-o fi in dizertatia respectiva ca de picat, nu te pica nimeni pentru ca nu le cade bine in statisticii Poate ca nu il inteleg eu si defapt se comporta ca New-York-ezii care daca nu te ajuta defapt iti dau dovada de un mare respect. Iti arata ca ei au foarte mare incredere in tine ca tu vei rezolva problemele cu care te confrunti.

Colega mea grecoaica a plecat acum cateva zile si acum nu mai este decat Almudena (spanioloaica). Sara (care locuieste in Liverpool) o sa trebuiasca sa treaca la un moment dat pe aici ca sa-si elibereze camera. Astfel apartamentul are mari sanse sa ramana gol si probabil voi avea mai putin de scris pe acest blog.

Cam atat de pe insula, toate cele bune, Vrabiuta.