Edinburgh

Salutari cititorilor

Am avut o saptamana trecuta destul de alerta si interesanta. Prima jumatate a saptamanii am petrecut-o la biblioteca uitandu-ma dupa gravuri de William Blake. Am gasit destul de multe. Procedeul e foarte simplu, caut carti/editii de carti, care probabil au ilustratii facute de artist. Le comand in bilbioteca si ma uit daca au sa nu gravurile respective, apoi notez paginile si editia cartii.

Brew Dog Edinburgh

Intre timp s-a intamplat ceva cu coordonatorul meu de dizertatie, si mi-a trimis inapoi schita de capitol cu notatii si chiar a stabilit o intalnire pe 30 iunie. Asta probabil din cauza ca am alertat pe toti oamenii din departament cand nu a aparut. Oricum eu n-o sa cred ca apare la intalnire pana nu-l vad.

Joi am plecat conform planului la Edinburgh. M-am intalnit la gara cu cei doi colegi de facultate cu care stabilisem traseul si am luat trenul. E bine ca a fost un tren direct iar drumul cred ca durat vreo patru ore si ceva. In timpul asta, intr-un stil pur romanesc, le-am distrus baietilor planul de a-si asculta i-pod-ul tot drumul si i-am invatat cum sa joace Macao. Oricum ei nu stiau nici un alt joc inafara de poker. Ce m-a distrat foarte mult, a fost modul lor de a pronunta: M'cao. Am ajuns mai pe seara in oras si cum baietii nu-si luasera nimic de mancare pe drum, erau lihniti. Astfel, in mod traditional britanic am nimerit intr-un bar cu mancare unde ne-am luat masa de seara. Dupa masa, pentru ca i-am tras eu, ne-am mai plimbat prin centru inainte de a nimeri intr-un alt bar. Astfel am putut vedea orasul, care este foarte fain, e ca un Brasov la scara mai mare. Este plasat pe mai multe nivele pentru ca construit pe dealuri.

Astfel dupa ce am vazut centrul, in care baietii au admirat fiecare magazin de wisky, am gasit un bar foarte special numit: Brew Dog. Se pare ca este singurul din toata Marea Britanie, Brew Dog fiind o fabrica care produce....bere. Colegii mei si-au comandat o bere cu aproximativ 20% alcool. Eu mi-am luat ceva fara alcool pentru ca bausem deja o bere la barul in care mancasem. Astfel am petrecut seara de joi in miile de decibeli pe care ii asculti intr-un bar din Marea Britanie, si care nu vin de la muzica ci de la oamenii din jur care vorbesc extraordinar de tare.

Joshua

Prima zii de conferinta a fost cam obositoare din cauza dormitului cam prost in camera e patru paturi pe care o luasem. Mi-au placut foarte mult prezentarile a doi francezi datorita stilului familiar in care erau structurate. Colegii mei, care sunt britanici, au adormit pur si simplu la cele doua prezentari, ba mai mult unul dintre ei era sa se dea cu capul de masa. Dupa conferinta, desigur a trebuit sa mancam ceva. Din cauza ca strambau din nas la Doner-Kebab, am nimerit intr-un restaurant tailandez unde am mancat ceva cu pui (nu ma intrebati mai multe). Dupa aceasta, ne-am intors in Brew Dog, unde am gustat si eu o bere cu vreo 10% alcool. Era chiar buna, dar mai mult de una n-as fi luat. Aici am mai jucat niste M'cao unde Joshua a ajunsese la un moment dat sa aibe vreo 24 de carti in mana in timp ce eu si William cadeam pe jos de ras. (defapt eu cadeam ca William e britanic si nu stie sa se exprime)

A doua zi de conferinta a fost mai usoara, prezentarile erau mai generale si posiblitatea de a intelege in totalitate ce se zicea, era mai mare. Astfel colegii mei nu au mai adormit. Am plecat de la ultimele doua prezentari pentru ca nu s-au parut destul de puerile. Prima era despre un program de televiziune din anii '90 iar cealalta era pusa acolo ca sa fie: "De ce Moscheea Umayada din Damasc nu a devenit o universitate". Imi cer scuze ca sunt carcotasa, dar e ca si cum ai intreba: de ce Mitropolia din Bucuresti nu a devenit o universitate. Astfel ne-am luat talpasita, si am nimerit desigur intr-un bar. Am petrecut aici destul de mult timp apoi in cele din urma i-am convins sa luam niste doner-kebab. Pe drum inapoi spre Manchester, am mai jucat niste M'cao, i-am mai invatat si tabinet, dar nu prea am avut succes cu el pentru ca necesita calcule.

William

Astfel in Edinburgh am vizitat multe baruri si multe magazine de bautura, am vazut ca Scotia isi printeaza proprii bani care sunt destul de diferiti de lirele pe care le vezi in restul Marii Britanii si am stat de vorba cu acesti doi britanici afland mai multe despre cum au crescut si despre ce faceau prin scoala. Asadar am aflat ca la scoala la limba si literatura engleza fac William Shakespeare timp de patru ani, nu tu Dickens, nu tu Oscar Wilde etc. Cred ca daca la noi s-ar face doar Eminescu timp de patru ani, s-ar revolta profesorii o data cu elevii. Pentru ca nu erau foarte multumiti de cum se comporta britanicele, i-am intrebat: daca voi ganditi asa, atunci de ce cel putin 90% din britanice se comporta asa de (nici nu ma pot gandi la un ajectiv)? Imi ziceau ca fetele prin UK se iubesc atat de mult si sunt atat de dezechilibrate incat nu inteleg si refuza in general sa inteleaga. Ele merg pe ideea, ma culc cu X, apoi ma astept ca X sa vrea o relatie. Eu nu puteam decat sa ma distrez la auzul acestui lucru.

A trebuit la un moment dat sa le explic ca eu nu beau pana vomit si cad pe jos, mai ales din cauza ca sunt fata si din cauza ca in estul europei (oricare ar fi faima) totusi lucrurile nu stau chiar asa. Nu am intalnit pana acum vre-un exemplar la noi in tara, de orice sex, care sa bea pana cade pe jos in fiecare saptamana si sa nu fie considerat betiv, deci neacceptabil.

In drum spre Manchester, baietii s-au aratat interesati de injuraturile romanesti, astfel le-am dat vreo doua trei, pentru ca noi avem un arsenal considerabil. William mi-a zis: faptul in excursia asta am invatat jocuri de carti romanesti si injuraturi, este mai fain decat conferinta in sine. Desigur s-au ivit multe ocazii in care am facut schimburi de bancuri, cu blonde, cu tigani, cu unguri pe bancuri cu negrii, scotieni si pitici.

M-am distrat in Edinburgh chiar daca am vazut mai multe baruri decat orasul. Le-am mai explicat una, doua lucruri despre ortodoxie si s-au aratat absolut fascinati, mai ales cand le-am explicat cum si de ce ortodocsii isi fac crucea intr-un anumit mod. Stand de vorba cu ei, am ajuns la concluzia ca sistemul de invatamant pe care eu l-am absolvit este unul foarte bun. Pacat acum ca se tot aliniaza cu cel din vest.

Toate cele bune, Vrabiuta.

PS - mai jos am facut o filmare cu camera mea. Vizionare placuta.