Anul acesta vara a picat intr-o vineri

Salutare cititorilor

O gara

Am decis ca poate ar trebui sa scriu ceva mai des pe aici, doar ca sa stiti ca nu am murit. Dupa saptamana in care am facut coliva, am plecat in vizita in Wigan la familia cu care am ramas in Frankfurt peste noapte. Oraselul pare a semna cu suburbiile de pe langa orasele mari, aceleasi case de caramida rosie si acelasi tip de arhitectura victoriana. Am stat cu familia aceasta la pranz si am mancat pui cu legume la cuptor, reteta pe care am reusit apoi s-o reproduc. Cat am stat in sufragerie, televizorul era aprins si dat pe un post BBC pentru copii.Ce mi-a atras atentia a fost o emisiune cu un vanzator intr-o cafenea. Vanzatorul era homosexual si se comporta ca atare, adica fastacit si toate cele. Bine totusi ca nu era imbracat in transexual. Se pare ca astfel ii invata de mici, poate - poate cineva il ia drept model.

Am plecat din Wigan marti seara si m-am intors in Manchester. Trimisesem cu o saptamana inainte mail-uri profesoarei mele de arta islamica si coordonatorului meu pentru a programa niste intalniri. Cam asa e pe aici, daca ii prinzi cumva pe hol pe profesorii tai, sa nu cumva sa incerci sa discuti ceva ca ii deranjezi. Astfel, am programat intalnirea cu Dna Loosley. Coordonatorul meu nu mi-a raspuns, motiv pentru care i-am trimis luni mail-uri de pe adrese diferite, adica cu o zi inainte de a pleca la Wigan. Nu stiu de ce, dar ma asteptam ca pana marti seara sa gasesc raspunsul, dar am zis sa mai astept.

M-am intalnit joi cu Dna Loosley, si pentru ca profesorul meu coordonator inca nu imi raspunsese, am intrebat-o daca s-a intampla ceva cu dumnealui. Ea i-a trimis un mail si in cele din urma s-a gandit sa-mi scrie si a stabilit o intalnire. M-am dus, in cele din urma dupa vreo doua saptamani de asteptat. Primul lucru pe care mi l-a zis in momentul in care am intrat pe usa la intalnirea programata a fost ca el n-a primit nici un mail si ca poate am gresit eu ceva, ca el n-a gasit nimic. Acum, eu nu ma pricep foarte bine la tehnica, retele, internet, dar nici una dintre adresele folosite nu m-a atentionat ca mail-ul nu a fost trimis, iar dumnealui a reusit sa-mi trimita mail pe toate adresele, de pe adresa pe care eu trimisesem in van.

Coliva

La intalnire mi-a reprosat ca sunt in urma si mi-a zis sa scriu cateva mii de cuvinte pana saptamana viitoare pentru ca el e foarte ocupat si nu are cand sa ma mai vada. Acum nu ca sunt carcotasa, dar daca profesorii universitari sunt asa, la ce sa te mai astepti de la muncitorul de rand?

Trecand peste acest episod, acum cateva zile, pe 8, m-am intalnit cu o doamna care lucreaza in cladirea istorica a bibliotecii noastre, adica in Deansgate, unde se afla si cel mai vechi manuscris biblic datand sec II e.n. Aici se afla foarte multe manuscrise si carti vechi tiparite chiar de Gutenberg, inventatorul tiparului. Am avut ocazia de a vedea o biblie tiparita de acesta, carte decorata cu litere cu miniaturi. Am vazut si celebrul  portret al lui Shakespeare dintr-unul dintre volumele sale publicate in sec XVII. Eu si cu inca o colega canadiana o sa facem practica si ne vom ocupa cumva de clasificarea manuscriselor si printurilor facute de William Blake pe care le au in aceasta biblioteca. O sa existe si niste seminarii de formare cu diversi specialisti.

Pentru a trece la lucruri mai vesele, sa incep prin a explica titlul: a fost vara!!!! ieeeei!!! Am prins ziua de vara din Marea Britanie pe anul acesta intr-o vineri. (a se citi bancul: Un italian si un britanic, britanicul povesteste: In vara anului respectiv....
Italianul in intrerupe: care vara? voi cand aveti vara ca mereu e frig si ploua?!?!??
Britanicul: Pai in anul respectiv a picat intr-o miercuri...)

Astfel, in ziua de vineri (3 iunie) am avut si eu ocazia de a purta pentru prima data de cand am ajuns aici tricou. Era canicula, aproximativ 23 de grade celsius, britanicii nu mai puteau. Asadar m-am bucurat de vara si am plecat sa hranesc gastele din Plattfield Park, pasari care sunt asa de neinvatate cu taiatul si mancatul ca le poti lua in brate. Desigur, spre deosebire de ale noastre care scot cuvinte articulate, astea de aici sasaie intr-un mod sinistru.

Siluana la Lectie

Cam asa mi-am petrecut saptamana trecuta, iar saptamana aceasta voi incerca (cat mai am ceva timp) sa scriu cele cateva mii de cuvinte pe care mi le cere coordonatorul ca e ultima noastra discutie. Desi se mai fac coordonari electronice pe timpul verii, profesorul meu a refuzat categoric asa ceva pentru ca este ocupat (adica nu vrea si nu-l intereseaza). De chinuit pentru aceasta dizertatie, nu cred ca are rost, pentru ca atitudinea profesorului imi spune multe, oricum n-o sa trec mult peste 50% (maximum fiind deo 80%).

Siluana a plecat in Leeds sa munceasca, asa ca n-o mai invat limba romana, decat ocazional cand o sa mai treaca prin Mancehster. In rest, o sa ma duc la Londra la un moment dat pentru ca m-a invitat la familia ei care sta in apropiere. Intre timp, o s-o astept sa vina in Romania.

Vremea a revenit la normal, asa ca port dinou geaca, maneci lungi, basca si umbrela dupa mine, iar mai in josul paginii am atasat o mica filmare facuta de la geamul meu azi cand poua cu grindina.

Toate cele bune, Vrabiuta.

PS-imi cer scuze ca este cam mare debandada in ordinea intamplarilor.