UK facts

 Salutare celor care citesc.

Picadilly Gardens

Am reaterizat in UK cam acum trei saptamani. Daca tot a fost vacanta, deci mai putin stres, am inceput sa explor mai mult magazinele de mancare si imprejurimile. Astfel am descoperit destul de multe produse in super-market-ul meu preferat: Worldwide printre care se numara: branza cas, iaurt simplu foarte bun, dulceata ca facuta de bunica, paine pita la o lira 3 pachete (destul de ieftin) + ceva produse tip plafar, malai, seminte, etc. La ASDA am reusit sa gasesc paine de brutarie asa cum suntem noi romanii obisnuiti, acceptabila ca pret (70p) si ceea ce se numeste branza feta greceasca care nu este echivalenta cu ce avem noi in tara sub denumirea asta dar care merge de minune cu mamaliga. Am reusit in cele din urma sa gasesc sos de rosii care chiar pare a fi facut din rosii pe la Lidl perfect pentru paste. Trebuie sa mentionez faptul ca stau foarte aproape de Curry Mile si acest lucru are foarte multe avantaje printre care faptul ca am singura cofetarie din tot Manchester-ul in apropiere la care se gasesc baclavale, yumm.

Cum ma obisnuiesc greu cu ritmul facultatii, mereu prima saptamana e mai mult de acomodare pentru mine, indiferent de cat de mult am de citit. Bine asta nu inseamna ca stau degeaba ci scriu blog-uri...no way, stau si citesc cam vreo cinci ore pe zi, adica nu chiar opt. O sa-mi reintru in ritm in curand...sper.

Withworth Park duminica dimineata

O mica trecere in revista a vremii care imi aduce aminte de descrierile lui Tolkien despre Mordor si nu exagerez. In general este intuneric (sau o seara continua) cu rarele exceptii in care mai iese din cand in cand soarele. La acest intuneric de cele mai multe ori se adauga ploaia (de exemplu a plouat la un moment dat vreo 2 zile in continuu). Daca esti "norocos" si nu ploua, atunci e ceata. Desigur exista si situatia in care ambele lipsesc dar se poate adauga (asa cum este acum 7.02.2011) vant puternic si lapovita. La toate acestea se subintelege ca temperaturile nu vor trece de 5-6 grace celsius astfel astept cu interes vara, adica ceea ce britanicii numesc : the rainy season (sper ca n-au dreptate).

Stiu ca am inceput aceasta postare cu scopul de a relata anumite chestii pe care le uitasem in postarea anterioara dar nu-mi aduc aminte exact ce. De cand bantui pe aici, am avut placerea de a asista la trei botezuri (nunti cred ca vor fi pe vara) la biserica ortodoxa. Din acestea trei, doar unul avea fotograf si acela pentru ca se boteza un copil roman. Partea interesanta a fost faptul ca din aceste trei botezuri, unul era al unui adult probabil din Etiopia (era negru).

Intre timp am invatat si eu cum sa-mi folosesc propriul blog, asa ca am adautgat in stanga cateva link-uri. Am gasit un blog foarte fain al unui american care a decis sa se stabileasca in Romania in 2004 si a invatat si limba noastra pe care acum o vorbeste fluent. Mai jos, se afla blog-urile celorlalti aterizati cu bagajele pierdute (daca va aduceti aminte prima mea postare) care studiaza la Salford University.

Una dintre cladirile facultatii

Acum cateva zile colegele de apartament au venit cu alte colege, dintre care o nemtioaica pe care am recunoscut-o ca fiind din Germania din prima, fara sa-mi vorbeasca....probabil cele doua luni petrecute la berlin cand aveam 16 ani si-au spus cuvantul. Tipa fusese in Romania, in zona Transilvaniei, si-mi povestea foarte uimita ca tara noastra e sigura, si ca nu i s-a intamplat nimic (adica n-a fost atacata si omorata) si ca a fost chiar fain. La care eu eram ceva la modul : Duhh!!! (nu am zis nimic). E ceva mai greu sa gasesti oameni interesati de tara noastra inafara bisericii ortodoxe de aici. Cei de la biserica viseaza sa ajunga in Romania pentru faptul ca este o tara majoritar ortodoxa.

In alta oridine de idei, o alta observatie ar fi sistemul postal. Nu stiu exact ce se intampla, dar exista probleme destul de mari cu lucrurile trimise de la noi in tara in UK si invers. De exemplu: am trimis doua scrisori in tara undeva in noiembrie, nu au ajuns nici acum. Profesoara mea de Issues in Art Historical Practice (adica cursul ala despre nimic) trebuia sa-mi trimita ciorna de eseu inapoi cu indicatii si nu a ajuns. O colega de facultate, Liana, a trimis un pachet Mihaelei in Nottingham si al pachet catre altcineva in SUA. Cel catre SUA a ajuns intr-o saptamana, cel catre UK a ajuns in trei saptamani.

Vroiam sa-mi depun actele pentru permisul de munca in semestrul doi, dar mi s-a cam luat cand am vazut ca ia sase luni sa-ti vina + ca trebuie sa le dai un act de identitate in original si eu am lasat buletinul acasa....yep...smart me. L-am torturat pe Dan sa-mi trimita buletinul din Romania, pentru ca nu dau pasaportul caci altfel, nu mai pot pleca din UK pe 7 aprilie. Dupa ce absolv, am inteles ca pot sa-mi iau direct permisul albastru de munca, dar tot 6 luni dureaza ca sa ti-l dea. Mai vad eu ce fac pana atunci.

Withworth Park duminica dimineata

Cu facultatea, mi-am dat seama de ce se tot plang britanicii ca au prea putine carti in bilbioteca, pentru ca nu colaboreaza. De exemplu: am cursul de William Blake and the Victorian Age si suntem opt oameni inscrisi. Teoretic (sau cel putin la noi in tara) ar trebui ca o carte in biblioteca sa fie suficienta (mai ales ca proful ne da cate un capitol de citit din ea). Dar nu in vest....in vest, cineva se duce in biblioteca, ia cartea si o tine timp de o luna la el, ba mai mult, poate sa reinoiasca imprumutul la nesfarsit. Ceilalti....pauza. Deja mi-e dor de cum ne puteam organiza la noi in tara, unde un articol de 20 de pag ajungea la 25 de oameni cu toate ca exista un singur exemplar din el. Cine nu avea textul, insemna ca nu-l intereseaza. Mai tin minte ca in timpul sedintelor cu student representatives, studentii se tot plang de lipsa de posibilitati de comunicare cu profesorii, fara sa-si dea seama ca defapt au toate mijloacele la dispozitie si  problema lor este una culturala. Aici nu gasesti "grupuri" mai mari de doua persoane, un al treilea este vazut ca un mare inavadator dar cateodata ma distreaza sa-i stresez cu prezenta mea de est european.

Un alt lucru care ma distreaza ca est european, este sa ma uit la oameni cand merg pe strada. Daca romanii (ca in general fac mai toti acelasi lucru) de identifica ca o persoana care trece pe strada si pe care n-o cunosc si trec indiferenti mai departe, oamenii de aici au o altfel de reactie. De regula daca te uiti la ei cand mergi pe strada (si nu ma refer privire insistenta ci doar una fugara) reprezinti un mare stres si se comporta de parca ai vrea sa le iei viata. Stiu ca prin acest tic de a ma uita in timp ce ma deplasez pe strada, i-am intalnit pe Andreea si pe Toma, colegii de la istorie, pe Oxfor Road de Fresher's Week.

Cam atat pentru acum, Vrabiuta.

PS-imaginile sunt realizate pe film.