joi, 24 februarie 2011

Capra vecinului e fancy

Salutare cititorilor

Am zis ca dupa atatea posturi anti-sistem m-am gandit sa enumar si cele trei-patru lucruri care imi plac in Marea Britanie. Dupa indelungi cautari si reflexii am gasit urmatoarele:

Natura statica cu mere'n aer
Primul pe lista si castigand detasat fata de absolut orice este magazinul Worldwide. Aici gasesti sute de produse cu care nu stii ce sa faci dar printre care poti sa dai de: malai, seminte, carne proaspata, cateodata 24 de oua la o lira, douazeci de kilograme de orez la 15 lire (oferta speciala pentru chinezi) s.a.m.d. Produsuele nu sunt totul in acest magazin, mai toti angajatii sunt pakistanezi sau indieni (un pic negriciosi oricum-cred ca ii alege special) si mai gasesti si muzica indiana kitchoasa, tip Bollywood care imi aduce aminte de manele, din fericire nu inteleg versurile asa ca e in regula; si oricum e mai bine decat house-ul cu care sunt bombardata la ASDA. Cred ca daca iei semnificatia versurilor din manele unele pot suna ok, ba mai mult acest gen de muzica se pare ca ii ajuta pe strainii care vin la noi sa inteleaga limba romana (conform blog-ului lui Sam cel roman din stanga paginii).

Un alt lucru pe care il ador aici sunt autobuzele cu etaj. E foarte interesant sa te plimbi cu ele mai ales cand ai ajuns pentru prima data in Marea Britanie si nu esti obisnuit cu traficul si ai impresia la fiecare pas ca o sa te ciocnesti de alte masini. In plus, ai impresia ca te plimbi cu un tir si pot face can' bancul ala cu politistii:
La parter petrecere, galagie, muzica....sus, nimic, linistie de mormant. In continuare cei de la parter petrec si fac galagie, joaca tot felul de chestii, bautura alea alea....sus, nimic. Cei de la parter tot stau si petrec pe cand aia de sus tac ca muti. Sergentul se decide sa vada ce se intampla cu cei de la etaj si urca si ii intreaba:
- Pai bine mai, colegii vostri stau si petrec de cand am pornit si voi nimic, ce se intampla?
- Pai sefu' va permiteti, voi aveti sofer acolo jos, noi nu...

Un alt lucru, si foarte important de altfel si care imi place foarte mult, sunt veveritele americane, gri si grasune. Unele sunt asa de grasune incat am auzit ca in Londra deja au probleme cu colesterolul si cu inima...Oricum, imi place la nebunie sale hranesc cu nuci, desi in prima faza au intentia de a fugi, astfel eu contribuind la problemele de sanatate ale veveritelor din Marea Britanie.

Alexandra (grecoaica)
Ar mai fi si faptul ca in general aici la camin raportezi o problema prin sistem si ti se rezolva in mod oficial in maxim o saptamana, nu stiu exact cum e cu caminele de la noi, dar presupun ca varianta mioritica e ceva la modul: nea Gigi!!! Am si eu o problema cu caloriferul!? Vine...iti rezolva sau nu, dar nu-ti zice daca ratat, ii dai de-o bere si toata lumea e fericita. Si desigur, trebuie sa mentionez ca daca esti fan George Orwell, poti avea tot felul de experiente de tip Big Brother (1984), prin gari, prin supermarketurile de tip vestic (gen ASDA), prin aeroport mai ales, la banca, pe strada in general...etc.

Si, in categoria capra vecinului e fancy, am inteles recent ca au marit bursa la doctorat la noi in tara si s-a facut in jur de 2000 de lei pe luna. Singura problema reala ar fi ca incep sa-ti dea banii de pe la sfarsitul lui martie inceput de aprilie, asa ca pentru amatori trebuie planificata bine chestia. Intre timp o sa verific mai in detaliu situatia.

Printre altele, am mai fost pe la facultate, am mai citit pentru cursuri. Volumul de citit pentru cursuri s-a diminuat semestrul asta dar asta nu inseamna ca am timp liber, acesta trebuie folosit pentru dizertatie si eseuri. Am reusit azi, in mod extraordinar sa gatesc peste la cuptor cu legume si cu piure deja depasind nivelul de paste cu sos de rosii. Am zis ca terbuie sa mai schimb meniul ca innebuneam numai cu supe si orez.


                                                                                        Toate cele bune, Vrabiuta.

luni, 7 februarie 2011

UK facts

 Salutare celor care citesc.

Picadilly Gardens
Am reaterizat in UK cam acum trei saptamani. Daca tot a fost vacanta, deci mai putin stres, am inceput sa explor mai mult magazinele de mancare si imprejurimile. Astfel am descoperit destul de multe produse in super-market-ul meu preferat: Worldwide printre care se numara: branza cas, iaurt simplu foarte bun, dulceata ca facuta de bunica, paine pita la o lira 3 pachete (destul de ieftin) + ceva produse tip plafar, malai, seminte, etc. La ASDA am reusit sa gasesc paine de brutarie asa cum suntem noi romanii obisnuiti, acceptabila ca pret (70p) si ceea ce se numeste branza feta greceasca care nu este echivalenta cu ce avem noi in tara sub denumirea asta dar care merge de minune cu mamaliga. Am reusit in cele din urma sa gasesc sos de rosii care chiar pare a fi facut din rosii pe la Lidl perfect pentru paste. Trebuie sa mentionez faptul ca stau foarte aproape de Curry Mile si acest lucru are foarte multe avantaje printre care faptul ca am singura cofetarie din tot Manchester-ul in apropiere la care se gasesc baclavale, yumm.

Cum ma obisnuiesc greu cu ritmul facultatii, mereu prima saptamana e mai mult de acomodare pentru mine, indiferent de cat de mult am de citit. Bine asta nu inseamna ca stau degeaba ci scriu blog-uri...no way, stau si citesc cam vreo cinci ore pe zi, adica nu chiar opt. O sa-mi reintru in ritm in curand...sper.

Withworth Park duminica dimineata
O mica trecere in revista a vremii care imi aduce aminte de descrierile lui Tolkien despre Mordor si nu exagerez. In general este intuneric (sau o seara continua) cu rarele exceptii in care mai iese din cand in cand soarele. La acest intuneric de cele mai multe ori se adauga ploaia (de exemplu a plouat la un moment dat vreo 2 zile in continuu). Daca esti "norocos" si nu ploua, atunci e ceata. Desigur exista si situatia in care ambele lipsesc dar se poate adauga (asa cum este acum 7.02.2011) vant puternic si lapovita. La toate acestea se subintelege ca temperaturile nu vor trece de 5-6 grace celsius astfel astept cu interes vara, adica ceea ce britanicii numesc : the rainy season (sper ca n-au dreptate).

Stiu ca am inceput aceasta postare cu scopul de a relata anumite chestii pe care le uitasem in postarea anterioara dar nu-mi aduc aminte exact ce. De cand bantui pe aici, am avut placerea de a asista la trei botezuri (nunti cred ca vor fi pe vara) la biserica ortodoxa. Din acestea trei, doar unul avea fotograf si acela pentru ca se boteza un copil roman. Partea interesanta a fost faptul ca din aceste trei botezuri, unul era al unui adult probabil din Etiopia (era negru).

Intre timp am invatat si eu cum sa-mi folosesc propriul blog, asa ca am adautgat in stanga cateva link-uri. Am gasit un blog foarte fain al unui american care a decis sa se stabileasca in Romania in 2004 si a invatat si limba noastra pe care acum o vorbeste fluent. Mai jos, se afla blog-urile celorlalti aterizati cu bagajele pierdute (daca va aduceti aminte prima mea postare) care studiaza la Salford University.

Una dintre cladirile facultatii
Acum cateva zile colegele de apartament au venit cu alte colege, dintre care o nemtioaica pe care am recunoscut-o ca fiind din Germania din prima, fara sa-mi vorbeasca....probabil cele doua luni petrecute la berlin cand aveam 16 ani si-au spus cuvantul. Tipa fusese in Romania, in zona Transilvaniei, si-mi povestea foarte uimita ca tara noastra e sigura, si ca nu i s-a intamplat nimic (adica n-a fost atacata si omorata) si ca a fost chiar fain. La care eu eram ceva la modul : Duhh!!! (nu am zis nimic). E ceva mai greu sa gasesti oameni interesati de tara noastra inafara bisericii ortodoxe de aici. Cei de la biserica viseaza sa ajunga in Romania pentru faptul ca este o tara majoritar ortodoxa.

In alta oridine de idei, o alta observatie ar fi sistemul postal. Nu stiu exact ce se intampla, dar exista probleme destul de mari cu lucrurile trimise de la noi in tara in UK si invers. De exemplu: am trimis doua scrisori in tara undeva in noiembrie, nu au ajuns nici acum. Profesoara mea de Issues in Art Historical Practice (adica cursul ala despre nimic) trebuia sa-mi trimita ciorna de eseu inapoi cu indicatii si nu a ajuns. O colega de facultate, Liana, a trimis un pachet Mihaelei in Nottingham si al pachet catre altcineva in SUA. Cel catre SUA a ajuns intr-o saptamana, cel catre UK a ajuns in trei saptamani.

Vroiam sa-mi depun actele pentru permisul de munca in semestrul doi, dar mi s-a cam luat cand am vazut ca ia sase luni sa-ti vina + ca trebuie sa le dai un act de identitate in original si eu am lasat buletinul acasa....yep...smart me. L-am torturat pe Dan sa-mi trimita buletinul din Romania, pentru ca nu dau pasaportul caci altfel, nu mai pot pleca din UK pe 7 aprilie. Dupa ce absolv, am inteles ca pot sa-mi iau direct permisul albastru de munca, dar tot 6 luni dureaza ca sa ti-l dea. Mai vad eu ce fac pana atunci.

Withworth Park duminica dimineata
Cu facultatea, mi-am dat seama de ce se tot plang britanicii ca au prea putine carti in bilbioteca, pentru ca nu colaboreaza. De exemplu: am cursul de William Blake and the Victorian Age si suntem opt oameni inscrisi. Teoretic (sau cel putin la noi in tara) ar trebui ca o carte in biblioteca sa fie suficienta (mai ales ca proful ne da cate un capitol de citit din ea). Dar nu in vest....in vest, cineva se duce in biblioteca, ia cartea si o tine timp de o luna la el, ba mai mult, poate sa reinoiasca imprumutul la nesfarsit. Ceilalti....pauza. Deja mi-e dor de cum ne puteam organiza la noi in tara, unde un articol de 20 de pag ajungea la 25 de oameni cu toate ca exista un singur exemplar din el. Cine nu avea textul, insemna ca nu-l intereseaza. Mai tin minte ca in timpul sedintelor cu student representatives, studentii se tot plang de lipsa de posibilitati de comunicare cu profesorii, fara sa-si dea seama ca defapt au toate mijloacele la dispozitie si  problema lor este una culturala. Aici nu gasesti "grupuri" mai mari de doua persoane, un al treilea este vazut ca un mare inavadator dar cateodata ma distreaza sa-i stresez cu prezenta mea de est european.

Un alt lucru care ma distreaza ca est european, este sa ma uit la oameni cand merg pe strada. Daca romanii (ca in general fac mai toti acelasi lucru) de identifica ca o persoana care trece pe strada si pe care n-o cunosc si trec indiferenti mai departe, oamenii de aici au o altfel de reactie. De regula daca te uiti la ei cand mergi pe strada (si nu ma refer privire insistenta ci doar una fugara) reprezinti un mare stres si se comporta de parca ai vrea sa le iei viata. Stiu ca prin acest tic de a ma uita in timp ce ma deplasez pe strada, i-am intalnit pe Andreea si pe Toma, colegii de la istorie, pe Oxfor Road de Fresher's Week.

Cam atat pentru acum, Vrabiuta.

PS-imaginile sunt realizate pe film.

miercuri, 2 februarie 2011

Termeni limita...detalii de sistem

Salutare tuturor

Leeds - arcada victoriana.
A trecut foarte mult timp de cand n-am mai scris pe blog. Trebuie sa marturisesc ca ultima luna din primul semestru a fost foarte agitata. A trebuit sa termin cu cititul pentru cursuri, sa ma apuc de eseuri, etc. Pe 16 decembrie, cu o zi inainte de a pleca in Bucuresti, am fost in Leeds pentru o conferinta in care vorbea si una dintre profesoarele mele, Carol Mavor. Am vizitat apoi orasul cu Marjorie, o colega de la master-ul de istoria artei in varsta de 60 de ani, si am fost prin ceea ce s-ar putea caracteriza ca primul mall. Adica am fost intr-o zona comerciala (nu de alimente de zi cu zi ci de lucruri mai alfel) construita undeva in sec XIX.

Marjorie in Leeds
Asadar, am plecat din Manchester pe 17 decembrie si am ajuns in Bucuresti in aceeasi zi cu 20 de minute intarziere si fara bagaj, dar a fost perfect. Nu stiu daca am mai mentionat, dar pe aici gasisem doi colegi de la istorie. Ei si-au luat bilet in aceeasi zi prin Frankfurt si trebuiau sa ajunga cu vreo trei ore inaintea mea si au ajung cu vreo patru zile in urma, sper sa ma intalnesc in curand cu ei ca sa iau povestea exacta. In ziua in care am zburat, vreo jumatate din aeroporturile din germania erau inchise, norocul meu chior a fost ca Duseldorf nu era inchis. Ei isi luasera prin Frankfurt iar in ziua plecarii, vreo doua zboruri din Manchester au fost anulate si din cate am inteles, au stat zece ore la coada si si-au schiimbat biletul ca sa zboare a 2-a zi prin Londra. Alegerea a fost una proasta, caci si zborul respectiv a fost anulat, asa ca iar au mers la aeroport. Nu stiu care a fost ultima schimbare, dar stiu ca a fost pentru luni.

Fresher's week poster sale Manchester
Astfel am ajuns in Romania si am stat o luna in "vacanta". Pun ghilimele pentru ca vacanta occidentala este mai mult pe hartie. Cineva acolo sus in facultatea noastra a pus termenul limita de predare a eseurilor imediat la iesirea din vacanta, adica atunci cand incepe perioada de examinare. Aici in Manchester si presupun ca si prin alte universitati din Anglia, nu stabileste profesorul cand vrea eseurile ci un mare atotcunoscator si atotputernic de sus. Astfel, profesorii nostri au primit eseurile exact la inceputul sesiunii si, nu ca as fi carcotasa, dar sunt convinsa ca au stat cu ele pe masa pana s-a terminat sesiunea, nu de alta, dar ei nu sunt obligati sa ne dea notele mai devreme de 4 martie. Ceea ce e un pic mult...de pe 18 ianuarie pana pe 4 martie.

Targ de Craciun Manchester
O alta problema la mine cu termenii astia limita, este acela pentru a depunde planul de licenta si anume 14 februarie. In conditiile in care vii dintr-o alta tara e cam greu ca pana in semestrul doi sa-ti cunosti profesorii...eu de pilda stiam trei. Astfel, am inceput sa le trimit mail-uri celor potriviti cu ceea ce vroiam sa fac la dizeratie si a raspuns unul, asa ca ma voi ocupa de Teologia in picturile lui William Blake (Ilustratie la cartea lui Iov). Din cate am inteles....ceea ce predau acum pe 15 februarie, este putin transformabil. Am incercat sa le atrag atentia nu e prea ok situatia in intalnirile cu student representatives, dar nu stiu cat a rezonat ceva.

Witworth Park Manchester intr-o duminica dimineata
Oricum, in saptamanile mele de vacanta autentica am fost pana in Nottingham la una dintre colegele mele de facultate. Am stat trei zile si am avut ocazia de a intalni mai multi romani acolo decat intalnesc in Manchester. Comunitatea este si mai mica si este unita de faptul ca exista o biserica ortodoxa romana. Oraselul e dragut si frumos, are parcuri mari, nu are la fel de multe muzee ca Manchester dar are arhitectura mai frumoasa. E ca orice orasel mai mic, un fel de Pitesti in comparatie cu Bucuresti. M-am intors duminica seara (30.01.2011) in Manchester, si luni m-am decis sa fac o mamaliga. Cu ocazia asta mi-am dat seama de ce invartitul mamaligii este trecuta ca un mestesug necesar fetei la maritat.....pentru ca e greu. Mi-a iesit cam cu gogoloaie asa ca l-am sunat pe tata pentru indicatii.

Withworth park Manchester dupa ninsoare
In rest, azi (2.02.2011) am avut si eu primele cursuri si se pare ca si acest semestru se anunta plin. In primul rand, in primele doua saptamani trebuie sa fac research outline, dar mai intai, trebuie sa aflu exact ce este acesta. Apoi la cursul de William Blake voi avea alte trei tone de material de citit saptamanal. La celalalt curs la care m-am inscris, si anume: Umayad Architecture, Castels in the Desert suntem 3 studenti, asa ca se anunta interesant. Profesoara se stresa azi ca dadea prea multe informatii, la care eu i-am zis sa stea linitita ca sunt obisnuita cu chestii foarte dure in privinta volumului de informatie pe care il poti primit in doua ore. Colegii mei de facultate stiu despre ce vorbesc.

Un pranz
Cu sistemul englezesc de acordare a permiselor de munca se intampla chestii dubioase. Pentru ca cica au avut mai multi aplicanti decat deobicei au schimbat destul de brusc procedura de acordare care dura o luna, si au facut-o sa dureze sase luni. Acest fapt a adus mari probleme Mihaelei (colega mea din Nottingham) dar daca va dori, o s-o las pe ea sa povesteasca. Un mare avantaj il am datorita faptului ca ma aflu in student representatives, si anume acela ca mai aflii cate ceva. Tin minte ca in zilele alea libere am fost la in intalnire destul de apocaliptica cu toti profesorii din departamentul de istoria artei. Discutiile implicau faptul ca se mareste taxa de la 3500£ la vreo 9000 si ceva, si ca trebuie sa faca ceva ca sa aiba studenti si anume sa mai reduca standardul de admitere....O alta problema care s-a pus a fost supravietuirea departamentului in sine, pentru ca universitatea se cam gandeste sa renunte...si solutia ar fi, unirea cu alt departament eventual istoria sau arheologia.

In rest, ma aflu iar in Manchester la datorie si trebuie sa fac rost de textele saptamanale pentru citit. Sper ca poate o sa reusesc sa mai scriu pe acest blog si sa nu-l mai las asa de gol. Mi-am luat biletele de intoarcere in de paste in tara.
Colega de Fresher's Week lucrand pentru Iluminaughty

Nota: toate pozele sunt facute pe film, le-am developat in Romania cand am venit de Craciun ca aici nu-mi permit asa ceva...+ ca am printat tot in tara multe poze si mi-am facut un album de familie pe care l-am luat cu mine.





Toate cele bune, Vrabiuta Migratoare.