Aventuri in tara nimanui

Salutare celor interesati

Camera de hotel

Dupa cum unii si-au dat seama, s-a terminat "vacanta" de Paste si a trebuit sa ma intorc in Manchester. Daca de regula la ducere spre Romania nu prea am intampinat probleme, se pare ca la revenirea in Manchester in doua din trei situatii am avut ceva dificultati. Aventura a inceput pe 3 mai, cand, conform programului, m-am prezentat la aeroport cu o ora si un pic inainte de decolare. Am vazut ca avionul meu spre Frankfurt are din start o intarziere de 30 de minute. M-am consultat cu operatorul Lufthansa, si mi-a zis ca totusi as avea sanse sa prind legatura care acum se redusese la 30 de minute. M-am dus la poarta (aeroportul a fost marit asa ca avem acum mai multe porti) si am vazut cum a aterizat avionul si oamenii au iesit din el. Fiindca era un geam mare, puteam sa vad cum descarca bagajele si cum le incarca pe ale noastre, cum pun combustibil in avion si toate cele.

Au mai intarziat un pic la imbarcare, dar de regula nu e nimic, fiindca avionul mai recupereaza in zbor. Ne-am suit in avion cu totii si pilotul ne-a anuntat ca o roata este stricata si ca trebuie sa mai stam in jur de 40 de minute ca s-o schimbe. Ieeei!!! Se dusese legatura mea. Dupa ce operatiunea s-a terminat, am mai asteptat inca o ora jumatate in avion ca sa primeasca permisiunea de aterizare in Frankfurt. Se pare ca batea vantul cam puternic si ca inchisesera una dintre piste. Astfel, majoritatea avioanelor erau intarziate. Asadar cu o intarziere de doua ore si jumatate la decolare am ajuns in Frankfurt. Ca sa existe intr-adevar cireasa de pe tort, nu stiu ce a facut pilotul, sau ce greseala s-a strecurat, cert este ca tubul care trebuia sa fie atasat pentru a iesi din avion, nu mai nimerea usa avionului. Pentru ca vreo 80% din pasageri erau romani, lumea a inceput sa rada cand pilotul a anuntat ca au probleme tehnice si ca vor aduce scari. Nemtii care se aflau prin jurul meu aveau o figura cat se poate de serioasa si suparata (probabil din cauza ca problemele s-au dovedit a fi pe teritoriul lor).

Am ajuns in aeroport in cele din urma si am dat cu ochii de panoul de zboruri. Vreo 95% din ele aveau intarzieri de cel putin 40 de minute. M-am dus la ghiseul Lufthansa pentru a lua urmatorul avion. Mi-au dat in prima faza un bilet pe stand-by pentru avionul de ora 10 seara. Era oarecum logic ca la cate intarzieri aveau, aveam ceva sanse sa prind un loc. Dar norocul nu a fost nici de data asta de partea mea. Din cei 10 oameni care erau pusi pe stand-by dintre care 9 romani, doar 5 au prins loc (dintre care 4 romani). Astfel am ramas inca 5 care am fost trimisi la hotel, dar aventura nu se termina aici. Mai intai s-au ocupat de o familie care avea un copil de 4 ani, apoi de mine si de inca un tip pe la vreo 40-50 de ani. Vroiau si de data aceasta sa-mi dea bilet pe stand-by, dar am realizat ca trebuie sa ma razboiesc cu ei, asa ca am insistat sa-mi dea bilet la un avion in care mai exista loc. Si culmea....s-a facut loc si mi-au dat un bording pass cum trebuie.

Romanul al carui nume nu-l cunosc

Am mers la hotel, care se afla vis-a-vis de aeroport si la care ajungeai mergand printr-un tunel, am stat inca vreo 30-40 de minute la receptie pentru ca era o coada imensa, si ne-am dat cu totii intalnire a 2-a zi la ora 9 dimineata la micul de jun care era inclus. Hotelul era destul de luxos asa ca am impresia ca Lufthansa a pierdut o gramada de bani cu intarzierile. Am mancat ceva de seara, cat mai puteam ca de stres si oboseala nu prea mai intra nimic, si m-am dus sa-mi folosesc cele 30 de minute de internet pe care le aveam ca sa trimit un mesaj, destul de haotic scris din cauza tastaturii nemtesti, profesorilor mei, pentu ca nu mai ajungeam la cursuri a doua zi.

Pe la ora 1 noaptea m-am bagat in pat, nu inainte de a-mi spala sosetele si a le usca cu foenul. Nu prea am dormit in noaptea respectiva si m-am trezit in timpul noptii transpirata toata, cu ceva frisoane si cu caile respiratorii iritate, asta probabil din cauza ca nu se putea deschide geamul de la camera si te bazai pe un sistem de ventilatie pentru a avea ceva aer. Am luat micul de jun cu noile mele cunostinte din Manchester, familia Dascalu si tipul a carui nume nu-l cunosc. Ne-am dus la poarta si am stat linistiti si am asteptat imbarcarea. Problemele mele nu s-au terminat nici aici. Avionul fusese overbooked si dinou nu aveam loc in avion. Operatorii Lufthansa mi-au zis foarte senini ca defapt s-a comis o greseala si eu nu am bilet la acest avion si ca trebuie sa ma "debarcheze". Moment in care mi-a sarit tandara si le-am facut scandal ca nu ma intereseaza, ma trimit in Manchester ca nu e vina mea ca sunt in situatia asta si ca am deja o inarziere de peste 12 ore. Dinou, intr-un mod miraculos s-a facut loc si am ajuns in avion. Defapt operatorii anuntasera ceva compensatii pentru cei care renunta la locurile lor. Eu nu puteam face asta (si nici n-as fi vrut la cat de obosita eram) pentru ca oricum defapt nu aveam loc.

Am aterizat in Manchester, mi-au venit si bagajele si am luat un taxi pana la camin pentru ca de oboseala si stres nu mai puteam nici macar sa-mi duc ghiozdanul. Dupa toate peripetiile m-am ales cu o experienta care in ziua de azi devine din ce in ce mai frecventa pentru ca daca intarzie la un moment dat un avion, legaturile stau si asteapta astfel intarziind si ele si creandu-se un fel de lant de intarzieri. Am mai capatat niste cunostinte in Manchester cu care voi tine legatura si cu o raceala zdravana de la toate aparatele de aer conditionat de peste tot (inclusiv cel din camera de hotel). Ca regula de baza ce se practica, companiile aeriene o sa incerce in tot de-auna sa-ti dea minimul absolut, desi poate tu ai dreptul la mai mult, si daca nu pui piciorul in prag nu seei nu se streseaza.

Macaleandru Withworth Park

Cam asta a fost treaba cu peripetiile din terminal ( atunci cand te afli in terminal nu esti defapt in nici o tara). Astfel de aceea am pus acest titlu:Aventuri in tara nimanui. Seara am petrecut-o uitandu-ma la filmul: The Terminal cu Tom Hanks, ca sa aprofundez problema, poate mai in colo o sa ma uit si la Up in the air.

Toate cele bune de la Vrabiuta.