luni, 8 noiembrie 2010

Week-end la Bruxelles si Reading week

A mai trecut ceva timp....s-au mai intamplat lucruri:

Bruxelles
Dupa ce a venti Andrei in vizita, am plecat eu intr-o mica excursie la Bruxelles. Zborul din Manchester dureaza o ora. In total ajungi in 3 ore cu tot cu plecatul de la camin. O ora cu autobuzul pana ajungi la aeroport ca sa fii cu o ora mai devreme (ca deh…. e aeroport), si o ora cu avionul. Asa ca am ajuns si Andrei m-a asteptat la aterizare si am luat trenul catre hotelul lui. In general in Belgia gasesti vreo 2 limbi, una fiind un fel de flamanda-germana-olandeza si cealalta e franceza care sunt cam pe acelasi loc ca importanta. In capitala dai de germana si deabia a 4-a limba este engleza. Eu ma descurcam destul de onorabil in franceza, ratand desigur genul substantivelor : “C’est la dernierre radio?” (nu stiu sa scriu absolut deloc) 

Am vizitat muzeele, care sunt foarte interesante, spre deosebire de arhitectura moderna de sticla si beton care este oribila. Mi-a placut foarte mult muzeul instrumenteleor muzicale. Nu prea trageam sa ma duc acolo, dar, cum nu am reusit sa gasim “Muzeul de arta (fina)” am intrat la muzeul de instrumente muzicale. Am putut vedea instrumente din toata lumea si din toate timpurile. Unele semanau cu vapoare transatlantice. Aveau inregistrari cu instrumentele respective si pe masura ce te plimbai le auzeai. As fi stat pe acolo 10 ore doar ca sa ascult toate melodiile pe care le aveau. 
Bruxelles

Orasul in sine arata cam groaznic. O gramada de arhitectura moderna de sticla si beton. Au si o parte istorica cu o piata celebra, dar in rest, orasul e foarte obositor. Autobuzele isi incept programul de noapte la ora 8 seara si TOATE magazinele se inchid la 6 seara.  Vineri e seara de dezmat cu magazinele pentru ca unele se inchid la 7:30, asa ca pentru oamenii mai neseriosi. Ca turist in Bruxelles esti cam pierdut. E destul de prost semnalizat, dar e bine ca poti face rost de harti. Andrei a fost foarte bun ca navigator si a gasit destul de multe lucruri. M-am intors luni de la Bruxelles cu varza si cu ciocolata. Cica ciocolata belgiana ar fi faimoasa.

In oras aveai cateodata un sentiment de evul mediu (in ciuda arhitecturii). Acesta era dat in primul rand de faptul ca belgienii au in sistem foarte ciudat de ridicarea gunoiului. Oamenii lasa pur si simplu saci de gunoi pe marginea strazii saci de gunoi pe care ii ridica cei angajati sa faca asta. Al doilea motiv pentru care te simteai ca in evul mediu era faptul ca o data ce se lasa seara/noapte, straziile incep sa devina cam pustii, atfel pe la ora 8:30-9 seara te simti ca si cum ar fi 11-12, iar pe la ora 6:30-7 dimineata ai imresia ca e ora 4.(stiu de ora de dimineata pentru ca atunci am plecat spre Manchester)
In ultima zi de sedere, am mers intr-un orasel pe langa Bruxelles, si anume Gent. Foarte dragut orasul cu destul de multa arhitectura placuta. Dupa ce in ziua precedent vazusem o droaie de picturi de Bosch si Breugel, in oraselul asta veam vaga impresie ca ma aflu intr-una dintre ele sau ca eram in Austria in timpul craciunului (pentru ca peste tot vedeai decoratiile de Craciun agatate).

Gent-Belgia
M-am intors in Manchster in ceea ce se numeste Reading Week. Adica nu avem cursuri sau seminarii ci stam noi si citim si cercetam subiecte pentru minunatul eseu de 6000 de cuvinte. Astfel, mi-am petrecut saptamana spargand tiparele si anume citind. Mi-am ales si am vorbit cu profesorul meu pentru arta religioasa, sa scriu despre Biserica Densus din Hateg.  Cursul despre motedologia istoriei artei e cu susul in jos. N-am aproape nici o idee despre ce sa scriu, defapt nu prea stiu exact nici ce trebuie sa invatam la acest curs.

Astfel, azi (duminica) am decis sa iau o mica pauza si am fost cu unul dintre oamenii de pe la biserica intr-o excursie la Chatsworth (un castel apartinand unui duce care inca mai traieste si locuieste in el). A fost dragut, dar mai fain a fost ca am putut sa vad cum arata “la tara” in Anglia. Totul e plin de garduri. Sunt foarte paranoici cu proprietatea private, asa ca au ingradit cu piatra TOTUL. Cam pe oriunde mergi, daca te apuci sa umbli pe dealuri si poteci, sigur calci pe propietatea cuiva, deci esti pasibil de vre-o amenda ceva.  Castelul era dragut, si propietarii colectionau arta de ceva timp. Am putut recunoaste vreo 3 pictori celebri: Millais, se pare ca si Leonardo DaVinci (desi nu prea cred ca era un original pentru ca se aflat undeva pe hol, intr-un colt) si inca un Italian al carui nume l-am uitat acum. In rest, o droaie de tablouri, destul de academiste, executate de niste anonimi englezi.

Cam asa s-a terminat saptamana cititului, urmeaza saptamanile serioase, in care va trebui ca pe langa cititul obligatoriu pentru cursuri, sa si cercetez pentru eseuri. Adica pana acum m-am distrat…acum e timpul sa intram in treaba serioasa. 

Vrabiuta.

miercuri, 27 octombrie 2010

O oarecare rutina

Salutare dinou

York 2008 (25 grade celsius)
A trecut deja o luna de cand ma aflu aici si poate ar fi bine sa scriu si despre cateva detalii "tehnice". Am reusit sa-mi fac o oarecare rutina. Cele trei cursuri le am joi si tot joi mai trec si pe la thai chi. Deci este o zi cat se poate de plina. Ati putea zice apoi ca da....dar am o gramada de timp liber, neah!! Cam in fiecare saptamana am in jur de 300 de pagini de citit. Pentru saptamana viitoare intr-un mod mai exceptional o sa am 600. Intre timp se mai aduga faptul ca trebuie sa-mi mai gatesc din cand in cand, nu de alta, dar nu te atingi de preturile din localuri. O shaorma mica (intr-un sandwici) te costa in principiu 3£. Camera mai trebuie si ea curatata din cand in cand, ca mai intra praf. Nu ma intrebati pe unde intra intr-o tara cu atatea precipitatii.

Intre timp m-am mai intalnit cu niste colegi de la istorie care invata la Universitatea din Manchester si i-am invitat pe la mine. Am incercat sa fac o placinta care a iesit prajitura ca am pus prea mult zahar, dar nu s-au plans....probabil au fost draguti.

MOSI 2008
Zilele sunt mai mereu pline, pentru ca daca nu rezolv vreo problema cu banca sau cu datele date de universitate, stau si citesc in prostie. Zic in prostie, ca recent am citit doua carti fara sa am vre-un habar despre ce citeam. Se pare ca anul asta n-o sa am timp sa citesc altceva inafara de lucrurile pentru facultate. Oricum e bun cursul despre istoria religiilor, pentru ca este destul de concret spre deosebire de celalalt care se numeste: Issues in art historical practice, al carui subiect n-am reusit sa-l inteleg. Mai mult ma sperie ideea ca o sa trebuiasca sa scriu un eseu de 6000 de cuvinte despre ....ceva.

Profesorii sunt cam de toate tipurile, profesoara care ne preda metodologie, e americanca si e foarte generoasa La istoria religiilor, profesoara este foarte nemtioaica si te ajuta doar din cauza ca e obligata de reguli, sau cam asa mi-a dat impresia. Inainte de a-mi lua biletul pentru Craciun catre Romania, i-am trimis un e-mail pentru a afla cand e data limita pentru predarea eseului si nu stiu cum am facut, dar a reusit sa nu-mi dea nici o informatie asa ca m-am dus la celalalt profesor in orele de vizita (office hours - sa nu credeti ca e in spital) si l-am intrebat, si a aparut nemtioaica spunandu-mi ca mi-a raspuns pe mail. Am reusit intr-un final sa aflu de la cine ar trebui sa iau informatia: de la Kevin Little, care e un fel de enciclopedie a tot ceea ce se intampla in departamentul de istoria artei.

Suporterita 2008
Am mai socializat cu locatarii apartamentului. A venit fratele grecoaicei si cica o sa vina si varul ei. Apropos de adus familie pe aici, o sa vina si Andrei, si o sa-l iau de la aeroport....sper ca nimeresc. I-am facut rost de graunte (cereale fara gust) si cearceafuri asa ca o sa aiba unde sa doarma. Ca sa-l iau de la aeroport o sa trebuiasca sa ma trezesc pe la 9 dimineata ca sa iau autobuzul 43.

(27.10.2010) Cum zboara timpul.....postarea aceasta am inceput-o pe 17 oct. Intre timp l-am luat pe Andrei de la aeroport. A vizitat ceva din oras si a si plecat. Mi-a luat un radiator, deci am rezolvat problema caldurii si camera mea a devenit perfecta. Radiatorul cica ar fi cam ilegal sa-l folosesc, dar cu-i pasa? Sanatatea mea e mai importanta.

In general saptamana mea se termina joia, cand am cursurile, apoi urmeaza sfarsitul de saptamana format din: vineri. Vineri de regula imi fac cumparaturile si gatesc ceva si daca mai apuc, mai citesc. Sambata este zi de lucru, de citit si pregatit pentru cursuri. De regula este destul de mult de citit si desi cantitatea variaza de la o saptamana la alta, nu stiu cum reusesc ca mereu ratez sa termin totul. Mai trag o fuga din cand in cand pe la biserica ortodoxa cu slujba in engleza, unde gasesti englezi autentici dispusi sa schimbe vreo doua vorbe cu tine. Astfel mai aflu cate ceva despre sistemele din tara asta. In general, daca ai rabdare, pot deveni chiar un pic prietenosi. De regula imi petrec saptamana citind continuu si cam asta ar fi motivul pentru care am intarziat asa de mult cu aceasta postare.

Hale Station 2008
Oricum, cred ca o sa ma culc acum, ca e 4:30 dimineata....nu e nici o petrecere, dar am facut minunata greseala de a bea doua ceaiuri negre seara. Am stat de vorba cu cativa din baietii de la biserica, si deobicei englezii fac asta la un ceai, iar singurul ceai pe care il cunosc acesti oameni este ceaiul negru....Desigur te-ai astepta ca in Anglia, o tara atat de innebunita dupa aceasta bautura, sa aiba de toate. Nu este asa, alte tari au cu mult mai multe sortimente decat englezii.

Am pus poze din vizita mea din 2008, deoarece am fost asa de ocupata incat nu prea am mai facut poze. Oricum, aparatul meu digital moare incet incet, si in curand cred ca n-o sa mai pot nici sa-l deschid. Si-a cam atins numarul maxim de poze pe care il poate face.

Toate cele bune tuturor cititorilor.


Vrabiuta.

marți, 12 octombrie 2010

Adoptarea (in)culturii occidentale...

Buna tuturor celor interesati.

Sa explic un pic titlul. Este 1 noaptea, ora UK, asta inseamna 3 ora Romaniei. De ce sunt treaza la aceasta ora? Pentru ca nu pot dormi. Mustacesc ideea de a scrie acestea de cateva zile si azi am primit si imboldul de a le asterne. Este in principiu dedicata tuturor acelora care cred in faptul ca in vest exista civilizatie, la noi nu, ca in vest e mai bine, la noi nu...etc. Ca sa explic situatia fizica: este marti si de undeva, de prin camin se poate auzi house dat la maxim. Desigur veti spune...pai asa e si la noi, nu esti obisnuita? Da ...sunt foarte obisnuita, dar daca asta pot gasi si in Romania, de ce am plecat? Deci momentan, nici daca as vrea nu as putea dormi datorita galagiei.

Biserica de vis-a-vis de facultate 2008
A mai trecut o saptamana, destul de plina si destul de aglomerata, de aceea nu am mai postat nimic, dar m-am decis s-o fac acum. Am avut saptamana trecuta un numar decent de pagini de citit, nu depasea cu prea mult suta. M-am descurcat, desi ma apucasem cam tarziu (adica luni). Cu ocazia facultatii am ajuns destul de repede la concluzia ca oamenii pe aici nu sunt dispusi sa te ajute daca nu scrie ca trebuie sa faca asta in fisa postului lor astfel, pentru a le intelege sistemul m-am gandit ca o varianta foarte buna este aceea de a intra in "student staff". Astfel, am avut saptamana trecuta doua intalniri, o data cu reprezentatii celorlalti ani si a doua oara cu profesorii principali de la sectia de istoria artei. Am stat si am asistat la discutii, punand din cand in cand intrebari stupide datorita faptului ca nu cunosc sistemul. Am putut observa cu aceasta ocazie cum una dintre profele mele pentru cursul de "construction of the sacred, holy and the supernatural" e cam nemtoaica. Adica la un moment dat s-a pus in discutie faptul ca cei de la licenta istoria artei anul 2 pot face un fel de "practica" si daca e ok sa le acorde si celor de anul 3 acest drept. La care eu in inocenta mea totala, am ridicat intrebarea : de ce nu le e oferit si celor de anul 1? ca doar aia sunt cei mai liberi? la care profa mea imi raspunde cu un zambet cat se poate de fals: "because it is not offered to them!" la care eu : but why? la care ea: "because it is no offered to them!" n-am mai insistat.

Tot la aceasta intalnire, a fost si profesoarea mea pentru cursul obligatoriu: issues in art historical practice. Ii trimisesem un e-mail cu o seara inainte spunandu-i ca nu am imprimanta, si ca nu pot citi doua dintre documentele scanate, pentru ca sunt puse rasturnat si imi raspunsese ca poate ar fi o idee sa printez in campus. Paranteza: in campus, copia xerox este 5p, cel mai ieftin xerox dinafara campusului e 2p. Astfel m-am intalnit cu ea la aceasta intalnire si i-am zis ca in campus costa cam mult si ca n-am timp acum intr-o zi sa caut un centru mai avantajos la care ea a fost super draguta (unul dintre cele putine exemplare, rare britanice dispus sa te ajute) si mi-a zis ca sa vin acum in birou la ea si sa printez articolele. Oricum, nu sunt sigura ca e 100% britanica, ca e un pic cam zapacita, m-a lasat sa plec si sa las usa biroului ei deschisa.

Trebuie sa marturisesc, ca in rarele ocazii, gasesti in aceasta tara, oameni dispusi sa te ajute. Acestia rareori sunt vestici. Am mai intalnit o duduie care m-a ajutat foarte mult in ziua in care mi-a venit chitara. A semnat pentru ea, si a tinut-o la receptie, si cand am coborat si aveam nevoie sa printez trei pagini, mi le-a printat ea atentionandu-ma ca defapt nu au voie sa faca asa ceva.

Moss Side (cartierul la marginea caruia stau)
Asadar, am avut cursurile, si cel obligatoriu a fost foarte ok. Am discutat pe baza textului, iar profesoara, pentru ca mai multi oameni ne comandaseram o carte in franceza fara sa ne dam seama, s-a oferit sa ne imprumute editia ei pentru xeroxare. Mai mult, a zis ca ne-o poate ea xeroxa in cladirea in care eram. Pentru ca nu vroia sa stea ea s-o xeroxeze, m-a rugat pe mine sa fac asta. N-am obiectat caci era si interesul meu, asa ca am sacrificat pauza de o ora in care vroiam sa mananc ceva si xeroxat eu pentru mine si alti 4 colegi, dintre care doar 2 mi-au multumit. (unul din ei fiind din Estonia)

Deci trebuie sa recunosc, exista si aici oameni dispusi sa te ajute, dar sunt asa de rari, incat de fiecare data cand mai gasesc cate unul ma simt de parca as fi gasit aur. Stateam de vorba zilele trecute cu colega mea de apartament Sara (din Iran) care a trait in tara asta 15 ani, adica a crescut aici, si imi spunea niste povesti pe care oricine si chiar eu le credeam SF cel putin pana in noaptea asta. Stateam ca sudicii la spart o samanta si imi povestea ca e dependenta de cumparat haine. Eu ridic din spranceana si ma intreb...adica cum? Imi zicea ca are acasa, o camera imense, plina cu lucruri, plina cu haine si ca lucrul asta o irita foarte tare, dar ca nu se poate opri din cumparat. Desigur, eu ne avand o astfel de problema i-am zic ca e foarte simplu: te uiti la o bluza si te intrebi daca ai nevoie de ea? Mi-a raspuns ca asa sunt parintii ei, dar ea e altfel si nu se poate opri. Cica ii este greu sa intre in Primark (un magazin cu haine noi, foarte ieftine si frumoase) si sa nu cheltuiesca cel putin 70£. I-am zis ca si la noi in tara problema ar fi identica, pentru ca am avut atatea reclame din occident cand eram mici, ca probabil as avea acelasi instinct, numai ca nu-mi permit. Si e mai bine ca nu-mi permit, pentru ca observ ca ea nu este tocmai fericita cu aceasta situatie. Adica posibilitatea financiara de a cumpara nu te face mai fericit.
Campusul Universitatii din Manchester
Cam asa s-ar putea defini in termeni umani consumerismul, si im principiu cam asta face la nivel de persoana. Esti educat si invatat ca este bine sa ai lucruri mereu noi, si ca trebuie sa-ti cumperi astfel de lucruri. Imi povestea in continuare, cum mergand la scoala si liceu, trebuia sa faca tot felul de rocade cu hainele, pentru ca ea nu-si spala blugii dupa 2 purtari, iar ceilalti sa nu-si dea seama de asta caci ar fi considerat-o ca fiind imputita. Eu i-am zis, pai atunci eu sunt cel mai imputit si cel mai mare taran, pentru ca eu pot sa port si o bluza de 3 ori la rand inainte de a o spala. La care ea imi zice ca si ea face la fel, numai ca la scoala trebuia sa se ascunda si sa isi invarta hainele in asa fel incat sa nu-si dea seama colegii ca o porti fara s-o si spalat imediat dupa ultima purtare. Imi mai zicea ca daca totusi faci neglijenta de a le zice cum iti porti hainele, se uita la tine ca al ultimul tigan si ca sunt atat de ingusti la minte unii de te intreaba: does everyone do that in Iran?

Da exista si la noi licee de fite in care oamenii se uita urat la tine ca porti aceeasi bluza si a doua zi, dar nu stiu daca se ajunge pana in pragul in care sa condiere ca esti imputit. Cred, si cel putin asa era la mine la liceul de coregrafie, o sa considere ca esti sarac si ca nu intri in grupul lor de oameni care isi permit de toate.

Din discutia asta am ajuns in principiu la cum sunt englezii, tinerii care habiteaza aceasta tara. Mi-a zis, si n-am crezut-o pana in noaptea asta, ca multi sunt absolut groaznici, ajung sa isi injure parintii in fata. Si zic multi pentru ca in principiu sunt destui. Eu simtisem si imi dadusem seama ca englezii sunt tipul de oameni seci, reci, care iti arata zambitor unde este usa, dar nici chiar asa. Desigur, exista si la noi in tara astfel de oameni, dar de regula noi asociem acest comportament cu tiganii de ultima speta, nu cu tineri care merg la licee relativ bune. (caci Sara a facut unul dintre cele mai bune licee din Liverpool). Da...deci exista si la noi, dar am vaga impresie ca nu cei din vest s-au luat dupa cei din esti, ci invers.

Oxford Road
Am discutat in acea seara cu Sara pana pe la ora 12. Am inteles cum si cei de aici au aceleasi probleme ca la noi. Cei care fac o facultate de cultura nu-si gasesc de lucru, ea s-a apucat de farmacologie, desi ar fi vrut istorie, pentru ca nu are un viitor cu istoria, si oameni care deabia au reusit sa termine liceul, sau poate nici nu au reusit sa faca asta, sunt putred de bogati si au afaceri. Stiu ca sunt foarte multe voci care spun ca da....daca cauti nod in papura s-ar putea sa-l si gasesti, ca da au si ei partile lor rele, dar trebuie sa trecem peste, sa acceptam. Inrebarea mea ar fi, de ce sa accept o tara atat de asemanatoare in probleme Romaniei, cand pot sa stau la mine in tara unde mai am si vreo 2-3 persoane care ma tolereaza prin preajma? Problema mea momentan este ca de fiecare data cand incep sa ma simt mai bine si sa zic: lasa ca nu e dracul asa de negru, mai apare cate un eveniment/intamplare, care ma aduce la aceleasi idei si principii.

Discutia a concluzionat cu faptul ca oamenii albi "civilizati" sunt in continuare conchistadori si cruciati si incearca sa impuna si sa acapareze alte natiuni "inapoiate". Undeva in timp, eu am renuntat in a crede in urmatoarea teorie a evolutiei omului: politeism-monoteism-pozitivism. Faptul ca noi suntem "pozitivisti" adica nu mai credem in superstitii, o forta creatoare (dumnezeu, energie, whatevs) ne face se ne credem mai sus decat oamenii care sunt inapoiati si inca mai cauta raspunsuri inafara lumii fizice. Ne comportam cu ei ca si cand ar fi catelusul de casa: "isn't he cute? he believes in God. Lasa ca o sa vada el "calea" si "adevarul"."

Am fost miercuri (6 oct) la vizionarea unui film aproximativ documentar, facut de un tanar englez despre un indian care calatoreste in prorpria lui tara spre a gasit o cale de iluminare prin practica tantra. Spre dezamagirea tuturor, va spun de pe acum ca tantra nu inseamna sex. Astfel, cu un echipaj de camareman, regizor si personaj, au calatorit prin India pentru a gasi un Sadu (un fel de intelept sau invatator). Nu pot sa-mi dau seama cum au facut, dar pe primul pe care l-au gasit, era un tip foarte murdar, destul de dubios ca infatiseara, care sustinea ca este sfant, asa ca au decis sa-l ia cu ei. In sinea mea (desi regizorul nu a zis-o niciodata) ma gandesc ca au facut acest lucru tocmai pentru a arata cat de inapoiata este India. Acest Sadhu al lor, desigur ca s-a comportat mai mult decat dubios, s-a luat de lumea de pe tren (ei au filmat), s-a imbatat si cica ar fi facut pipi pe echipamentul lor, dar s-au decis sa nu mai bage partea asta in film.

Super market-ul World Wide
Astfel au ajuns la alt Sadhu, unul care lucra la locul de incineratie. Acesta facea un fel de meditatie pe craniile decedatilor (dupa ce au fost incinerati) caci in traditia Indiana, sufletul ramane pe pamant 330 de zile dupa moarte si are nevoie de alinare. Dupa ce acest Sadhu alina spiritul decedatului, aceasta poate ajuta in vindecare. Aceasta practica a devenit, mai nou, ilegala in India. Noi suntem oamenii albi, rationali, nu credem in superstitii sau spirite sau alte lucruri ce nu pot fi palpate, masurate, cantarite, etc. Astfel, de ce avem o reactie de dispret fata de ce faceau acei indieni cu craniile? (caci asa au avut oamenii din sala). Sufletul nu exista, este o iluzie, nu? Omul a murit, astfel, nu-l afecteaza ce se intampla cu corpul lui in continuare, si atunci, de ce judecam si zicem ca mortii trebuiesc respectati? Ce se va intampla daca nu vor fi respectati? Daca tot esti sec, fii sec pana la capat.

Din discutile de dupa film,, cu regizorul si cameramanul, mi-a reiesit clar ca cei care se uitasera nu intelesesera mare lucru. Regizorul era ceva mai echilibrat si in concluzia filmului a declarat ca ideile si principile "civilizatiei" au inceput sa patrunda si in India si acest lucru distruge cultura si traditia locului. Acesti Sadhu (oricare dintre ei) era oameni respectati de catre oamenii de rand si acceptati indiferent, si considerati ca fiind ce-i mai conectati cu natura. Aveau dreptul de a calatori prin toata tara, sa se urce in tren fara sa plateasca bilet, caci se presupunea ca se aflau in pelerinaj. De regula nu au posesiuni deci traiesc cu ce le dau ceilalti, si le dadeau caci erau foarte stimati, dar acum aces lucru nu se mai intampla. Au venit principiile conform careia omul trebuie sa fie productiv, ce-i aia produce si raspandeste spiritualitate? Trebuie sa produca ceva plapabil, masurabil, etc.

Astfel eu as transforma ideea aceea de evolutie in urmatoarea formula: politeism-monoteism-negativism. Omul "civilizat" neaga ideea de suflet, ideea de curatenie interioara. Totul este aici reglat prin lege, de-aia am avut minunata ocazie de a afla ca prin caminele studentesti bantuie un violator si ca sunt deja 5 victime si inca nu l-au prins. Omul acela este reglat doar de lege, si atata timp cat nu e prins, probabil considera ca este perfect ok ceea ce face. Am mai povestit intr-una dintre intrari ca pe aici sunt in stare sa se omoare pe strada fara vre-un motiv gen talharie.

Asa acum ajung si la aceasta seara in care m-am decis sa scriu. Caminul meu este impartit mai mai multe scari. Eu stau la scara C (respectiv block C). Stau la ultimul etaj (trei). A venit ieri unul dintre locatarii de sub noi, Mathew, care este englez 100% din Londra. Am stat la discutii si cu ocazia asta, am putut vedea unul dintre acei englezi de care vorbea Sara. Ne-a povestit la un moment dat cum se electrocuta un coleg de-al lui, asa ca i-a tras una zdrabvan in testicule si i-a spart unul dintre ele. Povestea cat de amuzat era de faptul ca a putut sa-l loveasca acolo si ca asta i-a multumit. Krish (indianul-spaniol) nu era deacord cu el si i-a zis ca da: am salvat si eu un om de la electrocutare, dar l-am lovit in asa fel incat sa cada jos nu cu scopul de a-l rani.
Ploaie prin fereastra autobuzului

Am trecut mai departe, si pentru ca Mathew este omul civilizat si educat, a plecat jos ca sa fumeze o tigare. Inainte de a face asta, ne-a povestit cum si-a investit el banii: in medicamente contra durerii, in proteze ortopedice si in mine terestre (adica bombe). El povestea foarte serios cum a ajuns la aceasta investitie: calci pe mina terestra, iei medicamentele contra durerii si pentru ca ramai beteag, iti cumperi o proteza ortopedica. Parerea mea personala, este ca omul este mai mult decat sadic. Nu mi se parea deloc amuzanta ideea. Pentru cei carora le-am povestit, li s-a parut a fi o gluma proasta, dar eu le-am zis: nu e gluma, e pe bune.

S-a intors si pentru ca am venit eu cu chitara si am cantat cateva plictiseli medievale au discutat pentru 30 de minute despre muzica. Apoi s-a trasnformat si am aflat de violatorul de prin caminele studentesti si cum a mai intrat Mathew in diferite batai caci a facut arte martiale. Se pare (deja lucru confirmat de mai multi englezi si marturie proprie vizuala) ca tinerii habitanti ai acestei tari se distreaza in felul urmator: in zilele de odihna (vineri seara sau sambata seara) se duc in baruri, se imbata si se bat. Si se pare ca bataia in bar este o practica frecventa pe aici (ce bine ca nu am stat sa colind baruri) si mai ales printre studenti. O sa fiu un pic aspra in judecata, dar eu asociez bataia in bar/crasma cu ultimul local din ferentari, la noi in tara daca se intampla asa ceva, e mare circ, se da la stiri, sunt arestati scandalagii....etc. Aici acest fapt este cumva integrat in viata de zi cu zi. Chiar Mathew povestea ca se intorcea de la super market cu o placinta, undeva pe la ora 9 seara, si erau niste indivizi in fata unui magazin de spirtoase care se imbatasera putin si incercau sa-si completeze distractia cu o bataie. S-au luat de el si asta a fugit pana in camin ca sa nu-l prinda aia si sa-l bata.

Alt apus de la fereastra din bucatarie
In continuare spre sfarsitul vizitei lui, ne-a spus cateva "bancuri". Am pus ghilimele ca nu stiu cine poate sa rada la ele. Erau cu criminali in serie, ceva la modul : cate prostituate moarte incap intr-un garaj? inca doua daca imi mut bicicleta. Sau care este diferenta intre 50 de bebelusi morti si un Ferarri? N-am un Ferarri in garaj. Omul acesta studiaza politica si filosofie (ne-a zis). Cuvantul filosofie inseamna: calea catre intelepciune. Cata ironie. Are bani, face studiile necesare, si va conduce. Cam acestia sunt cei care vor conduce defapt, ca ce altceva o sa faca cu studii politice? Este omul "civilizat" care a crescut intr-o societate materialista din toate punctele de vedere, a carei reglementari morale sunt data de lege si atat. Omul nu are nici un Dumnezeu, morala este data si de credinta, dar cei din vest au uitat acest lucru. O neaga, caci sunt "negativisti" de aceea ajung sa se injunghie si sa se bata in baruri. Si acum acestea fiind spuse, cu ce este omul superstitios mai inapoiat decat cel ne superstitios dar care poate sari cu prima ocazie. Desigur, Mathew era foarte educat, civilizat, nu ne-a fumat in fata, (ca in bucatarie avem detectoare de caldura nu de fum) dar e asa cum e. E produsul materialismului, investeste in bombe, studiaza politica si filosofia, si se bate in bar (el pvestind vreo 2 intamplari pe care nu le-am mai detaliat aici).

Ar trebui sa incepem sa ne punem intrebarea daca adoptarea acestor principii este cea mai buna idee. Putem observa unde duc si ce fel de oameni produc. De aceea au atatea camere de filmat pe strada, de aceea vor sa introduca cipurile, pentru ca omul fara vreo credinta care sa-i dea o moralitate trebuie tinut in frau, trebuie pus ca o vacuta curata si impopotonata intr-o cutie pentru ca daca vede celelalte vacute sare la bataie.

Cam asta ar fi despre (in)cultura occidentala. Este o parere personala si nu are valoare de eseu stiintific. Multumemsc tuturor celor care mi-au urat azi La Multi Ani.

Vrabiuta.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Aderarea la Sistem

Buna tuturor celor interesati

Manchester
Au mai trecut cateva zile si am mai adunat cateva peripetii cu bancile din Anglia. Tara este superba si frumoasa pana la sistemul bancar, care e anume conceput sa-ti taie orice pe ziua respectiva. O data ce intri intr-o banca, nici nu se pune problema ca poate tu nu vrei cont, pentru ca ai intrat fie din cauza ca vrei cont, fie ai deja, si au aparut cateva probleme. Asadar m-am dus luni increzatoare la Nat Wes( mi-a fost recomandata de mai multi romani ca fiind super ok) asa ca inarmata cu scrisoarea de banca si cu pasaportul am plecat catre banca. Am ajuns, si normal, am inceput sa pun intrebari ciudate precum : cand pot sa renunt la cont? raspuns: oricand! la care eu : ok...si daca renunt dupa 3 saptamani? raspuns: er...wait a minute, de ce ai dori sa-ti faci cont doar pentru 3 saptamani? S-a dus omul intr-o camera, ca trebuia sa vorbeasca cu superiorul. A revenit: ai ceva documente necesare la tine? la care eu: da, dar nu mi-ai zis cand pot renunta la cont. La care el: a....vrei informatia asta inainte de ati face cont? (no comment) Am mai pus o alta intrebare, care pt mine e logica: Pot sa dpun bani din prima? Raspuns: da desigur. Concluzia e ca dupa lupte indelungate, am reusit sa aflu raspunsurile necesare. Pentru ca pe scrisoarea mea de banca nu avea adresa corecta, m-am dus sa iau alta. Am revenit, am picat pe mana altui functionar; aduce ala frumos documentele, incep sa dau detalii, etc. si spre sfarsit, ii zic : ok, as dori sa si depun o suma acum. La care functionarul: nu ca nu se poate, trebuie sa asteptati detaliile de cont care ajung in 7 zile. M-am enervat si m-am rastit la el, pentru ca nu asta imi zisese celalalt coleg al lui, si am renuntat la ideea de a-mi face cont la Nat West.

Alt apus la fereastra de la bucatarie
Am mers a 2-a zi la Barclays si am ajuns la concluzia ca aici bancile se cam intrec in prostie. Inarmata cu acelasi set de intrebari, am luat documentele si am inceput sa dau detaliile necesare. Tipa care a facut contul mi-a zis ca sa semnez si pentru "savings acount"; la care eu: pai da' nu vreau "savings acount"; raspuns: nu, ca noi asa facem, pentru ca nu e in siguranta sa tii bani in contul curent. In sinea mea imi ziceam: mersi frumos pentru informatie, poate ar trebui sa ma duc la alta banca acum. Am facut totusi contul ca sa nu mai stau sa ma plimb atata si oricum mai mult de ochii lumii...ca am si eu cont in banca, urmand incercarea de a-l folosi intr-un mod minimal. Oricum, cu ocazia venirii mele aici, mi-am dat seama ca pe langa faptul ca bancile sunt varza, mai si controleaza totul in tara asta. Am facut contul, actele, am depus banii, am luat detaliile si tipa care mi le-a dat, mi-a zis ca daca primesc bani, ei vor intra in "savings acount"....great!

Am stat apoi miercuri de vorba cu preotul ortodox din Manchester care face slujba in engleza si i-am povestit cam ce se intampla cu bancile si cu serviciile care tind sa te taxeze daca platesti cu bani gheata. Era si dascalul cu el si asta incepuse sa zica (defapt sa-mi confirme) faptul ca exista o tendinta de a se renunta la banii gheata si ca mersul banilor sa fie controlat. Parintele Gregory (care a lucrat intr-o banca la un moment dat) mi-a zis si el apoi ca exista aceasta tendinta de a "incuraja" oamenii sa-si faca "savings acount" pentru ca atunci cand transferi bani dintr-un cont in altul, ei iti zic ca ia 3 zile ca sa se efectueze transferul; el se face practic peste noapte, dar ei isi iau alea 3 zile in care te priveaza pe tine de bani si fac ce vor ei cu ei.

St. Aidan Manchester
Joi am avut toate cursurile si asa o sa le am. Am fost la ora 11 pentru cursul obligatoriu "Issues in Art Historical Practice". Profa e un fel de doamna Solcan in varianta britanica, dar cu mult mai indrazneata in vestimentatie. Imaginati-va o tipa trecuta bine de 50 de ani, cu fusta mini, tocuri 7, si dres rosu. Ne-a dat cele 12 carti obligatorii pentru acest curs de care se va tine cont.

Am avut ocazia cu acest curs sa-mi confirm parerea facuta in prima zi, si anume ca sunt cam cu nasul intre ochi oamenii astia. Si oricum daca ne intalnim asa de rar, o data sau de 2 ori pe saptamana, nu exista nici o sansa sa existe colegialitate, asa ca azi am stat pe amazon ca sa-mi cumpar cateva din cartile necesare.

Al doilea curs, "Construction of the Sacred, the Holy and the Supernatural" se anunta a fi mai interesant. Avem 2 profesori coordonatori si prelegerile vor fi tinute de diferiti invitati, experti in domeniu, pe anumite religii. In principiu cursul se va ocupa de arta religioasa, din toate religiile posibile. Aici nu am inteles exact ce carti sunt obligatorii, dar pentru ca nu e un curs obligatoriu, sunt ceva mai calmi. Ne-au zis ca o sa puna cate 2 copii ale articolelor pe care trebuie sa le citim saptamanal, langa biroul lor, sa le luam, sa le xeroxam si sa le punem la loc.

Parintele Gregory de la St. Aidan
In rest, vineri a fost o vreme tipica pentru Anglia, ceata, ploaie marunta si frig. Nu-i de mirare ca nordicii au cea mai mare rata a sinuciderii, dar din fericire pt mine, pentru astfel de zile, mi-a venit chitara. Am pus si eu mana pe ea, si m-am ingrozit de cat de greu imi misc degetele si sper ca o sa-mi revin asa intr-o saptamana. Am mai depus tot vineri cererea de practica. Aici nu este comun sa faci practica, cica e un proiect pilot, si au doar 8 locuri de practica. Nu stiu cati contracandidati am caci in prima zi in care au fost anuntate, s-au imbulzit cel putin vreo 25 de oameni ca sa ia detalii si sa-si treaca adresa de e-mail, dar la intalnirea in care trebuia sa aflam mai multe informatii, au venit cred ca vreo 7 persoane. Nu stiu ce s-a intamplat cu restul...

Oricum, acum e sfarsitul stapamanii....ceva odihna...

Vrabiuta

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Sisteme peste sisteme

Salutare,

Freshmen's week Manchester
Petrecerile continua cu succes de Freshmen's Week, nu stiu cum, reusesc sa nu fiu foarte afectata de ele. De exemplu, marti cand a fost "Party and bullshit", e la ora 11 m-am bagat si eu in pat. Stateam asa linistita si incepe de jos sa de auda un house, combinatie cu hip-hop si nu ma simteam de loc bine ca de la basi imi tot vibra organismul aiurea. Si ma gandeam in momentul ala: ce bine ar fi ca oamenii aia sa asculte si ei, Mozart, Vivaldi, etc. Nici o sansa, dar dupa 2 melodii (cred ca au fost 2 sau era una lunga si proasta) s-a auzit un poc ca de sigurante sarite si cu : Aaaaa! Come on!!! din partea participantilor la petrecere si n-am mai auzit muzica in seara respectiva.

Cativa oameni de la St. Peter's
Mai toata saptamana am petrecut-o cu treburi mai mult sau mai putin administrative. N-am mai fost pe la cursuri introductive, pentru ca fie erau total inutile (adica descopera-ti punctele forte si punctele slabe) sau o vizita la Museum of Science and Industry, pe care il stiu foarte bine, asa ca m-am plimbat si mi-am luat un super abonament de autobuz, valabil pe 8 luni, in valoare de 175£ (adica vreo 1000 de lei). Pentru asta, ,am o poveste intreaga. Ieri (23 sept), era ultima zi in care il puteam achizitiona de la Student's Fair in apropiere de Manchester Metropolitan University (MMU). Asa ca, am luat-o frumos, usurel pe jos, si am plecat catre universitatea asta. O tanti binevoitoare de acolo mi-a zis ca ar trebui sa ma duc la Picadilly (unde intorc toate autobuzele) sa iau de acolo. Astfel, am mers pe jos pana la Picadilly, am stat la coada si cand am ajuns la ghiseu, pentru ca vroiam sa platesc cu bani gheata tipul imi cerea 190£ in loc de 175£. Deci oamenii astia te penalizeaza pentru faptul ca nu ai cont in banca, respectiv card de credit. Am inteles de la un rus azi, ca nu poti sa-ti faci adonament de telefonie mobila daca nu ai cont in banca, pentru ca iti cer detalii.

Abonamentul + carnet de student
Astfel, am plecat de la Picadilly pe jos, destul de suparata pe sistemul lor, dar fiindca eram de data asta pe partea cealalta a drumului, am reusit sa gasest Student's fair. Am intrat, si cei care faceau abonamentele astea, se aflau chiar in fata mea, astfel, mi-am facut abonamentul ala platind 175£ nu 190£. Oricum, situatia cu contul e oribila, adica nu numai ca nu prea mai poti plati cu bani gheata, dar iti si cer mai mult pentru ca n-ai card. O alta intamplare interesanta cu bancile pe aici o stiu de la colega mea de apartament Almudena (spanioloaica). Ea si-a facut cont la HSBC care ar trebui sa fie cea mai tare banca, are si o taxa lunara de 8£ si inca nu i-a venit cardul de credit. Ca sa platesti taxa la facultate, ai nevoie de niste detalii de pa card si despre cont. S-a plimbat vreo timp de vreo 3 zile la banca, ca sa scoata bani din propriul ei cont si nu-i dadeau banii. Ba ca trebuie sa scoata un "bank draft" care o costa 20 £, ca nu poate sa scoata acum, decat cu cardul. A prins ieri pe cineva mai sus pus, care avea mai multe informatii, si i-a zis ca vrea sa scoata bani gheata ca sa-si poata plati facultatea. Nu i-au dat bani gheata, ci i-au dat intr-un final, fara s-o taxeze un CEC cu care s-a putut duce la facultate. Mie personal mi se pare cel putin un pic curios faptul ca nu a putut scoate bani gheata de la ei. Am intrebat-o daca poate sa renunte la banca si mi-a zis ca nu, pentru ca trebuie sa ramana la ei cel putin 12 luni ca sa poata schimba ceva. Desigur isi poate deschide inca un cont la alta banca daca are chef, dar e un pic inutil.

Am inteles azi tot de la Almudena (colega de apartament stanioloaica) ca in tara ei au fost introduse buletinele cu cip si ca n-ai voie sa iesi din casa fara el. Acest fapt combinat cu strategia de plasare a camerelor de luat vederi peste tot pe strada in Marea Britanie, iese un Big Brother perfect.

Sa revenim la chestii mai optimiste, m-am inregistrat la un GP (general practitioner-medic de familie) pe care nu-l cunosc si care habar n-am unde-si are cabinetul. A fost amuzant si sper doar ca nu o sa am vre-odata nevoie de serviciile lui/ei. Dupa asta, am mai trecut in vizita pe la St. Peter's si am mai luat niste supa gratis si am mai stat la un ceai de vorba cu oamenii de pe acolo. Sunt lectii de chitara si Thai Chi care ma intereseaza.
Planta de apartament + pietre telos
In rest, am facut multe poze, si supa, si am hranit veverite (care nu sunt acelasi lucru cu soarecii). Am mai stat si am mai petrecut cu colegii mei de apartament. Au mai incercat astia din camin sa faca party and bullshit, dar n-a iesit decat bullshit de fiecare data, pentru ca nu stiu ce s-a intamplat, dar au fost anulate desi chiar planuiam la un moment dat sa ma duc.

Printre altele, mi-am luat si o planta care este foarte mica momentan. Va trbui oricum replantata, dar se pare ca britanicii nu au ghivece cu gauri decat cele din plastic. Adica iei un ghiveci de plastic, si il pui intr-unul de ceramica doar pentru decor. Foarte interesant sistemul....no coment.

Oricum, oricat nu mi-ar placea, va trebui ca de saptamana viitoare sa intru si eu in sistem, si anume sa-mi fac cont intr-o banca si sa sper ca nu cade.

                                                                                                                 Vrabiuta.

marți, 21 septembrie 2010

Party Week

Salutare

Frehmen's Week Manchester
N-am mai scris in week-end pentru ca nu am facut decat sa stau si sa ma odihnesc. Nu mai tin minte care a fost ultma mare stire pe care am postat-o, dar, au reusit sa fac un fel de mancare fara sa-l distrug, de care sunt foarte mandra si care se va termina in curand. Sambata, dupa ce am fost la nu stiu ce curs introductiv pentru studentii de la master, in care un profesor de la inginerie incerca pe cat posibil sa ne sperie, am trecut pe la St. Peter's House, Church and Chaplaincy pentru ca dadeau supa gratis. Este o casa a cultelor, in care mai multe religii si secte isi tin, fie slujbele, fie ore de studiu...etc. Le-am luat programul si am vazut ca tin cursuri gratuita de Thai Chi, ma gandesc sa incerc sa ma duc si lectii de chitara, asa mi-as putea tine antrenamentul. In rest, mai toti crestinii tin cate o slujba cate o zi pe saptamana, si mai au si budustii ceva sesiuni de nu mai tin minte ce.


Rabbi cu o taraba de freshmen's week Manchester
Cam atat am facut sambata, duminica, doar am stat si m-am odihnit, si am mai facut putina curatenie. Odihna a fost super utila pentru a ma pregati pentru Freshmen's Week. Luni m-am dus la facultate pentru corsurile introductive. M-am intalnit cu un american din New York venit in Manchester pentru Medieval Studies, imi zicea ca facuse si dans, jazz si standard, dar tot facea jestul lui Peggy Bundy cu mana folosind o voce mai "impopotionata". Am stat la cursul introductiv pentru cei de la istoria artei, am intrat in sala, si fiecare statea in coltisorul lui, in patratelul lui, fara sa schiteze ceva pentru ceilalti. Mi s-a parut destul de ciudat, mai ales ca prin colegii de aprtament ii cunosc pe cei de la Buisness School care sunt foarte prietenosi intre ei. Astia de la istoria artei, zici ca sunt cei de la muzica sau cei de la coregrafie. Un fel de formalism de-ala politicos si fals de care nu prea am neovie. Adica prefer o injuratura zdravana decat un zambet fals. Dupa cuvantarea coordonatoarei, au venit cei de la doctorat si ne-au servit cu vin si suc, asa ca am baut un pahar de vin pe la ora 3 dupa masa, pe stomacul mai mult sau mai putin gol.

Freshmen's Week Manchester
Fiind Freshmen's Week, cand treci prin centru, nu ai cum sa nu te intorci cu un pumn de fluturase la camin. Sunt petreceri in fiecare seara, peste tot, fiecare club incearca sa faca cea mai mare si mai tare petrecere. Sa explic ce este cu aceasta saptamana. Este sapatamana in care mai toti studentii sunt in oras, si nu se fac cursuri, deoarece unii mai au treburi administrative de terminat. Astfel, toti studentii sunt la un loc, fara sa aibe momentan vre-o obligatie. Astfel, poti vedea in timpul zilei englezoaicele imbracate in jeansi si tricouri cu un plover ceva pe ele. Adica imbracate de strada, etc. Ei, in timpul nopti, cand se face mai frig, le poti vedea in fuste mini pantalonasi scurti, sau in rocite scurte si vaporoase, fara sa-si puna vre-o haina pe deasupra sau plover ceva. Cand le-am intrebat de ce fac asta, adica nu-si pun vreo haina ca sa nu inghete, raspunsul a fost: Ah, but that's not cool!; Ok, daca tu consideri ca arati foarte misto dardaind de frig...eu o sa continui sa fiu demodata si o sa-mi pun o haina pe mine mai ales noaptea. Ba mai mult, imi voi pune si ceva pe cap ca sa intru in rand cu bunicutele.

Invitatia la petrecerea din seara asta
Am decis ieri sa ies cu colegii de apartament, si am fost la niste cunostinte de-ale Alexandrei (grecoaica) si am stat la un pahar de votca cu cola de vorba. E bine ca nu aveau boxe ca sa puna muzica, ca baietii astia ascultau numai house. Astfel s-a facut ora 1 si am pornit catre camin, dar cu toata gasca ce numara: doi greci, un rus de origine pakitaneza, un norvegian, o americanca, o spanioloaica (colega mea de apartament Almudena) si eu.  Mi-am dat seama ce speriati de bombe sunt astia din vest. Americanca nu se simtea bine ca nu a avut voie sa-si aduca spraiul paralizant din state (acesta fiind ilegal in UK). Eu eram destul de calma mai ales ca stau intr-un cartier plin de imigranti indieni si de tot felul, care n-ar fi idioti sa-ti faca ceva si sa riste deportarea, mai mult ma ingrijorau gastile de huligani englezi care ieseau beti turta din baruri la ora aia; ba chiar am avut minunata placere de a vedea o bataie de bar a carei urmare a fost cu aruncarea (la propriu) din local a scandalagiilor. Noi fusesem de partea celalata a bulevardului asa ca n-aveam treaba, urmaream spectacolul.

Freshmen's week (pitipoance cu cocalarul)
Am ajuns la noi in camin cam pe la 2 si am mai stat cu totii de vorba, la un al 2-lea pahar de ceva (eu mi-am pus doar suc) pana pe la ora 4 dim ora UK. Am adormit, dar problema ar fi ca m-am trezit pe la 8:30 dimineata, in principiu din cauza ca e ora 10 in Romania. Exista oarecare probleme cu orarul, adica ma culc pe la ore normale de UK cum ar fi ora 23, dar ma trezesc pe la 8:30 maxim 9. Oricum, azi am incercat sa ajung la International student's session, dar am intarziat, si cand am intrat in sala unde se tinea, am vazut ca e un curs de la facultatea de medicina, pentru asistente medicale. Am mers in hol, unde trebuia sa fie un ecran pe care scrie ce se intampla in fiecare sala, dar nu l-am gasit asa ca am plecat inapo la camin, lunad-o prin parc si admirand veverite. Am ajuns si am terminat mancarea, am pus vasele in masina de spalat si inca se mai afla la spalat (dupa aprox o ora), si pentru ca e Freshmen's week, in noaptea asta e petrecere la parter in cladirea in care stau. Se vine cu bautura si cu prieteni. Abia astept sa se termine saptamana, sau poate azi se gandesc pe la ora 11 sa mute petrecerea mute in oras.

                                                                                                               Vrabiuta.

vineri, 17 septembrie 2010

O alta zi

University of Manchester, Roscoe Building
Salutare celor care s-au decis sa deschida pagina. Deja am inceput sa ma obisnuiesc sa fiu destul de activa, deci astazi am reusit sa-mi ocup toata ziua. Totul a inceput cu trezirea...destul de fortata caci a venit echipa de reparatii (aka. mesterul de servicu) si mi-au reparat clantele si robinetele caci nu functionau cum trebuiesi am raportat pentru a evita sa fiu trasa la raspundere pentru distrugerea lucrurilor. Astfel m-am dat jos din pat pe la 9 ora UK, si mi-am facut micul dejun (a se citit "distrus micul de jun"). Am luat-o apoi asa incet incet cu spalatul geamurilor, stersul prafului si alte activitati casnice. In timp ce dadeam (ma luptam) cu aspiratorul am zis ca abia astpt sa ma marit ca sa pun sotul sa faca asta. Pacat ca mocheta mea este mare strangaotare de scame.

Camera mi-a fost reparata si pusa in functiune, asa ca m-am decis sa trec la distrugerea mesei de pranz, masa car chiar a iesit prost. Dupa aceasta, am tras concluzia ca nu ma mai bag la semipreparate, si acum in timp ce scriu inca simt gustul ala oribil de peste congelat. Am pleca catre universitate spre pranz, deoarece au tot felul de prezentari de orientare la inceputul anului. Am nimerit numai bine la cele care ma interesau, si anume cele despre bani si cele despre locurile de munca. Am stat de vorba cu un tip din italia, aflat la doctorat, si barfeam despre germani, si nu stiu de unde a aparut un neamt si s-a asezat langa noi. Poate ca se simtea cu musca pe caciula.

Veverita, Withworth Park
Am terminat cam intr-o ora cu prezentarile, si am plecat fiecare spre caminul lui. Am mai tras o tura pe la "hiper-agora" (super market) ca sa mai iau niste legume si ceva lapte si branza. M-am intors si m-am decis sa particip la programul de socializare din seara asta. Am plecat cu colegele de apartament, pe care eu le pun sa mearga pe jos, pentru ca mi se pare total aiurea sa dau 1 lira cand pot merge 20 de min pe jos si am ajuns la Uniunea studentilor unde aveam program de dansuri si muzica irlandeza. Lumea dansa aceiasi pasi pe tot felul de scheme bazate pe ideea de ati schimba partenerul (in timpul dansului, va rog sa nu intelegeti alte chestii). Astfel am mai stat de vorba in stanga si-n dreapta si m-am intalnit cu un grup de studenti in anul 1 (licenta) irlandezi. Eu m-am uitat cu ochii mari si ma intrebam ce cauta aici ca ei oricum isi stiu dansurile, chair unul dintre ei zicea: this is not real dancing!

La un moment dat, formatia s-a decis sa faca o pauza, iar eu si cu colegele de camera am iesit afara. Ele s-au decis sa mearga intr-un club "Revolution", iar pe langa noi tot statea un tip clatinandu-se care insista ca e din Australia si daca e ok sa vina cu noi in club. Eu il cam si mirosisem ca luase ceva spirtuase la bord, dar colege mele erau ceva la modul: yeah! sure, come with us! why not? Cred ca oamenii au tendinta de a deveni prietenosi peste masura la astfel de evenimente. Nu stiu daca in tara lor ar fi acceptat compania tipului respectiv. Am plecat catre camin si pe drum am avut placuta surpriza sa dau de niste pusi negri, care pur si simplu bateau intr-un gard cu betele, fara absolut nici un motiv. Daca ar fi fost un caine dincolo de gard, as fi inteles situatia, dar asa....gardul dadea in sosea. Am ajuns luand-o pe calea mai ocolita, pentru ca parcul pe care il traversez nu prea e luminat noaptea.

Moss Lane East
De data asta cina mi-a iesit cat de cat, si m-am putut hrani calumea. Am mai stat de vorba cu Krish (spaniolul de origine indiana) care a cumparat intre timp o tona de mancare. Cred ca tot ceea ce a cumparat el, mi-ar ajunge vreo 2 luni, dar el sustine ca e doar pentru vreo 2 saptamani.

Well...hai ca v-am plictisit destul cu postul de azi. Noapte buna.
PS-inafara de ultima, pozele sunt facute azi.
                                                                                                                           Vrabiuta.

Revenire in normal

York 2008
Azi am avut planuri mari. Am plecat dupa mancare, si culmea...am gasit. Tot de pe la un super-market, am luat vreo 5 kg de cartofi, oua (15 ca erau la oferta), faina, etc. Am stranz vreo 10 kg si ceva de mancare si tot n-am luat ceapa, zahar (dar am praf de copt), lamai, ardei si multe alte lucruri din care se fac mancaruri bune, dar ma descurc si cu acestea.

Am gatit (distrus) o omleta cu cartofi, pe care am putut s-o mananc in proportie de 70 %, si am plecat iar in oras pentru niste "ture" de orientare prin campus. Nu m-a ajutat prea mult, deoarece eu am mai fost in 2008 aici, si oricum mi-am facut student card (adica carnetul de student) lundu-ma dupa un afis. Adica mi-am facut carnetul descurcandu-me ca romanu' : just poin the way, i'll find it. Asa am am intrat intr-un coridor destul de dragut, pe urma am intrat intr-o camera, si o tipa mi-a zis: stai pe scaun, mi-a facut poza si a iesit cartela la o imprimanta si gata.

Manchester United 2008
Am stat la tot turul, dinou mentionez ca nu am aflat mare lucru, decat ca am gasit niste cladiri faine de pozat, dar nu stiu cum am facut ca azi am lasat aparatul in camera, desi a fost o zi superba (adica erau nori, dar mai iesea si soarele si nu a plouat de loc). Deci pozele pe care le-am atasat acum sunt din 2008.

Am facut minunatul tur, unde am intrat in vorba cu o doctranta din Columbia, care studiaza "Implicatiile polititce ale muzicii in sec 17" sau cam asa ceva din America Latina. Am incercat sa mai iau legatura cu ea via internet ca mi-a dat numele ei si mi-a zis ca o gasesc pe feisbuci, dar ciuci.

Am revenit in camera, am mai stat si s-a mai mutat un coleg spaniol de origine indiana (Krish). Foarte interesant tipul, destul de comunicativ, si e bine ca a venit macar un baiat, nu de alta, dar doar cu fete e cam aiurea. Glumele nu sunt la fel de bune. Alexandra (colega de langa mine-din grecia) mergea la una din activitatile de socializare organizate de universitate, adica tipul acela de eveniment in care toata lumea e de treaba, hai sa ne cunoastem, da-mi adresa ta de mail si pe urma dispare. Nu cred ca cineva de la buisness sau IT sau fizica o sa fie interesat sa cunoasca de aproape pe cineva de la istoria artei.Am stat cam vreo 30 de minute in crasma (pub) in care se organiza, pentru a ma convinge de faptul ca e o totala pierdere de vreme, si m-am intors la camin ca sa mananc ceva si sa scriu blog-ul.

Canalul din Manchester 2008
                                                                                                       Vrabiuta.

joi, 16 septembrie 2010

Aterizare fortata

Titlu ales pentru a impresiona....


Well....dupa cum poate stiti am ajuns in Manchester luni 13, pe la ora 12:30, fara bagaje :D, fara telefon si fara internet. Cei de la british arways au reusit sa-mi piarda ambele valize. Astfel aveam cu mine in rucsacul din spate, care continea o geaca, un hanorac si o umbrela (bine ca am fost inspirata), doua aparate foto, un hard extern (foarte util), farduri (si mai util), ceva bijuterii...etc...adica tot felul de lucruri care nu-ti trebuiesc intr-un astfel de moment. Asa m-am trezit ca o adevarata pitzi cu farduri in geanta, dar fara lenjerie, fara sapun, adica fara aceste accesorii inutile.

Univ din Manchester (o vad de la geam)
Partea interesanta a fost ca nu eram singura. Erau cel putin 11 romani dintre care 6 studenti care au venit pentur prima data in manchester, si au ajuns fara bagaje. Am completat toti formularele, si eu am plecat spre camin. Am mai luat si pe 2 dintre studenti intr-un taxi, deoarece afara ploua torential, si stiam sigur ca as face vreo ora jumate pana la camin (ca mai trebuia si gasit).


Am ajuns la camin...rupta de oboseala (noaptea precedent dormisem doar 2 ore) si m-am dus in camera. Credeti ca m-am odihnit? neah....ar fi fost prea simplu.  Am vazut ca incuietoarea nu merge de loc, asa ca omul de la receptie, mi-a zis sa-mi iau lucrurile pt moment ca o sa vina imediat cineva s-o inlocuiasca. Astfel ...cu restul de 10 kg ramase, am plecat spre central orasului pentru a-mi lua o cartela cu nr de anglia, pt ca, dupa cuam am amintit, nu aveam mai nimic. M-am intors cu ea dupa vreo 2 ore pentru ca traficul m-a ametit rau de tot, am dat mesajele de urgenta si anume ca am ajuns si am plecat pentru o a 2-a oara pentru a lua lucrurile de care aveam neaparata nevoie :  plapuma, perna, pijama, lenjerie corp, pasta de dinti, sapun,desigur, mancare, etc. E bine ca eu am mai fost in Manchester in 2008 si stiam cam pe ude gasesc agazine bune si lucruri ieftine ca sa nu iau prea multe tepe.
Camera mea dupa 2 zile de munca

Astfel am mai adunat inca vreo 10 kg (intre timp imi golisem ghiozdanul din spate in camera care acum avea incuietoare).  Le-am lasat si pe astea in camera, si am plecat pentru a lua ultimul lucru: furculita si foarfeca. Nu mai puteam de oboseala si am luat prima chestie pe care am gasit-o, apoi am intrat intr-o shaormerie, si cred ca am stat vreo 15 min si m-am holbat la cele 7 variante, apoi am comandat ceva ce am mancat super repede ( ca in ziua aia nici nu prea mancasem de atata stres).

M-am intors la camin, m-am decis sa fac un dus, dar din cauza ca fusesem in alerta toata ziua, nu prea mancasem, nu ma odihnisem, dupa ce am iesit din dus, am inceput sa tremur de nu mai puteam. M-am bagat cat de repede am putut in pat unde m-am linistit si am adormit pana a 2-a zi la 6 dim (ora UK). Daca tot ma trezisem, m-am decis sa-i sun pe aia cu bagajele ca sa le dau nr meu de telefon, si bine am facut, pentru ca aveau si adresa mea gresita, ma trezeam ca mai stau inca o zi fara lucruri.


Camera mea dupa cele 2 zile de munca
Asadar a 2-a zi am stat toata ziua in casa, steptand laptop-ul si valizele, care au venit pe la pranz. Am desapachetat, mi-am dat seama de cat de obiereasca e camera mea, care e foarte incapatoare. Nici nu am mancat prea bine de pranz pentru ca au tot venit lucrurile. Am incercat sa fac legatura la internet, dar tot nu mergea asa a ca trebuit sa-i sun. Am stat de vorba cu respectiva persoana aproximativ 10 min si tot nu s-a rezolvat. Apoi a promis ea ca o sa ma sune cineva in maxim 2 ore. In timp ce vorbeam eu cu persoana de la internet, vorbea si Andrei (fratimiu) din SUA despre aceeasi problema. Cum am inchis eu telefonul, am primit sms-ul de la el, anuntandu-ma ca o sa ma sune cei de la net in maim 2 ore. Am avut inspiratia de a verifica peste o ora daca functioneaza si am avut placuta surpriza sa observ ca merge bine. Asa ca nu m-am mai stresat si am intrat la dus. La vreo 3 ore m-au sunat ca sa verifice daca totul e in regula, si le-am zis ca e bine.

Azi (15.09.2010) am inceput in forta. Mai erau foarte multe lucruri de comparat. Am fost cu colega mea de apartament Almudena la cumparaturi de chestii utile. Aveam nevoie de cearsafuri, tigaie, oala, farfurie, cutite, asa ca le-am cumparat, fie de pe la arbi, fie de pe la magazine mai mari precum ASDA. Am luat cam toate ustensilele de gatit si de locuit inafara de.....mancare. Who needs it? Am plecat apoi spre central orasului pe jos (am ajuns in vreo 40 de min de plimbare), unde mi-am achizitionat in cele din urma botosei de casa, ca sa nu stau in sosete ca nu-i bine. Deci tot nu mi-am luat mancare. M-am intors in camera. Ar mai fi trebuit sa mai ies sa cumpar ceva hranitor, dar am renuntat la idee, astfel, am imprumutat un pic de ulei de la Almudena si am pus niste legume in tigaie(un fel de amestec pe care il luasem cand am ajuns fara bagaje si pe care l-am tot consumat crud pentru ca nu aveam ustensile de gatit). Cred ca de maine, lucrurile se vor echilibra mai bine si n-o sa mai fie atata alergatura si sa-mi pot lua mancare calumea.
http://blog.edmundo.ro/?p=193   <- povestea celorlalti studenti care au aterizat fara bagaje.

Apus de la geamul de la bucatarie
                                                                                                                Vrabiuta.